Mesaje de la participanti
Teodora Badiu, Cluj Napoca - Liceu în America
Am ajuns în Statele Unite pentru prima dată acum mai bine de o lună și încă mă mai trezesc dimineața cu sentimentul că sunt acasă, în România, dar apoi stau o secundă și îmi aduc aminte că sunt în Statele Unite. Fiecare zi aduce ceva nou, așa că nici nu se pune problema să ma plictisesc. Familia la care stau în gazdă e exact așa cum mi-am dorit, iar pe lânga asta, mai sunt încă două eleve în familie, Arcady din Belgia si Yu-Chia (Bridget) din Taiwan, care e colega mea de cameră.
Am fost deja în multe locuri, familia organizează foarte multe excursii special pentru noi. Așa ca am bifat Missouri și Nebraska, iar urmatoarele pe lista sunt Chicago și apoi Colorado (în iarna, la ski).
Totul este foarte diferit fata de Romania si multe lucruri ma lasa masca. La scoala e foarte usor, am 5 materii, pe care le-am ales eu aproape in intregime - Guvern American, Legi si Afaceri (un fel de Drept Comercial), Comunicare Orala, Cor, Biologie si un study hall (o ora in care imi fac temele). E exact ca in filme, iar datorita faptului ca sunt in senior year (clasa a 12-a), voi avea sansa sa merg la ceremonia de absolvire, la prom si multe altele. Fotbalul e foarte important aici, iar acum toata lumea se pregateste pentru marele meci de homecoming. Dupa meci va fi un fel de bal pentru care toate fetele isi cauta deja rochii si pantofi.
Mancarea e foarte diferita si portiile aici sunt de obicei mult mai mari, dar fac mult mai mult sport acum - sunt in echipa de cross country si alerg cam 5 mile pe zi - asa ca nu imi fac mari probleme.
Colegii de scoala, profesorii si toata lumea in general sunt foarte prietenosi, exact genul de oameni de oras micut, tipic american.
In linii mari, totul merge bine. M-am adaptat foarte usor si nu am simtit niciodata ca mi-e dor de casa. Vorbesc cu familia si prietenii din Romania destul de des pe Skype (nu atat de des cum si-ar dori ei, pentru ca am un program destul de incarcat - dar realitatea e ca eu nu am nevoie de mai mult). Pana acum m-am distrat mai mereu cu prietenii de aici, nu am avut probleme cu invatatul si ma astept ca totul sa mearga bine pana la sfarsit.
Elevii din strainatate veniti la studii aici au o vorba - "un an de studii in strainatate nu e un an in viata, e o viata intr-un an" - e foarte adevarat.
Mara Galben, Bucuresti - Liceu in Germania
Despre germani se zice la noi ca sunt mai reci, neprietenosi. Nu mi se pare asa. Aici oamenii sunt foarte de treaba si mai ales daca vad ca nu esti din Germania si nu intelegi ceva sau ai o problema, sunt doritori sa ajute. Normal ca exista o diferenta de atitudine care se datoreaza culturii si educatiei diferite si care poate fi interpretata, uneori, ca fiind dovada a unui comportament rezervat. Dar nu este greu de vazut ca aceasta este o diferenta de suprafata si ca, de fapt, ei sunt foarte deschisi si primitori.
Am fost uimita de faptul ca intr-un oras de peste 1 milion de locuitori (Koln) am putut gandi "Cata verdeata!"; faptul ca in orasul in care locuiesc eu, Hagen - 90 mii locuitori - are la fel de multe statii de autobuz ca si capitala noastra; faptul ca aici gunoiul se sorteaza; toata lumea cu caine il duce la lectii de dresaj; un sistem scolar in care, in afara de 4 materii principale obligatorii, poti sa le alegi pe toate celelalte; faptul ca atunci cand racesc in Romania iau 5 medicamente diferite si stau inchisa in camera dar aici mama mea gazda mi-a spus ca aerul rece ajuta si ca ar trebui sa fac o plimbare.
Cu familia gazda ma inteleg bine. Principalele subiecte de discutie sunt intotdeauna cele legate de viata de zi cu zi. De exemplu, am avut o zi libera la scoala si nu am inteles de ce. Am intrebat-o pe mama mea gazda de acolo, Brigitte, si ea a zis ca in ziua aceea Germania de Est si Germania de Vest au devenit din nou o singura Germanie. Si a continuat vorbind despre diferentele dintre Germania de Est si de Vest care se vad si in ziua de azi, despre opiniile ei in legatura cu faptul ca o parte din impozitele lor se duc pentru a ajuta la dezvoltarea Germaniei de Est, lucru care mi s-a parut extrem de interesant. Discutiile care pornesc de la experiente din viata de zi cu zi se pot transforma in discutii care iti dau un insight valoros in cultura si modul de viata ale tarii respective.
Cel mai mult la scoala imi place modul in care se desfasoara orele: profesorul porneste de la un concept usor de inteles sau o situatie din viata de zi cu zi si ne aduce pas cu pas catre subiectul de studiu, care nu este asa de usor de inteles. Imi mai place si faptul ca am ales un reprezentant al elevilor din anul nostru. De asemenea, mi se pare interesant ca ceea ce la noi se numeste sedinta cu parintii ii include aici si pe elevi!
La inceput, mi-a fost greu sa-mi dau seama despre ce vorbesc profesorii in majoritatea timpului. Tin minte ca la prima ora de biologie profesorul a mentionat termenul "Zelle" de mai multe ori si mi-au trebuit 15 minute in care sarmanul om numai despre asta a vorbit ca sa-mi dau seama ca aceste "Zelle" sunt de fapt celule. Totusi, dupa o luna, nu mai am aceasta problema si inteleg majoritatea materiei. Intr-adevar, mi-e greu sa lucrez pe text pentru ca imi lipseste o mare parte din vocabular, dar profesorii sunt foarte intelegatori. De exemplu, astazi am dat primul meu test si tocmai la cea mai grea materie (pentru mine): germana. I-am spus profesoarei despre cea mai mare problema a mea: jumatate din timpul alocat pentru analiza textului eu il folosesc numai pentru traducere. A fost intelegatoare, a vorbit cu diriginta mea si mi-a spus ca am la dispozitie o ora in plus.
Codrin Tudor Enea, Iasi - Liceu in Anglia si Elvetia
Am decis sa ma inscriu in acest program din cauza ca doream o noua provocare si sa cunosc un alt sistem de invatamant, o noua cultura. Primul meu soc cultural a fost faptul ca englezii sunt mult mai prietenosi decat ma asteptam. Si ca se tot plang de vremea englezeasca.
Cu familia gazda ma inteleg perfect. Glumim non-stop, discutam despre Parlament si Regina si ocazional incerc sa ii distrag atentia mamei gazda de la "Home & Away" (un serial pe care il urmareste).
Nu sunt singurul student international la scoala. Suntem in jur de 40 de studenti in total din urmatoarele tari: Polonia, Spania, Italia, Germania, Brazilia, Franta, Slovenia, Rusia. Activitatile care imi plac foarte mult sunt orele de CAS (Creativity Action Service) - sunt ore fie de voluntariat, fie de arta, fie de sport, pe care le alegem cum dorim. Pana acum nu am intampinat nici o dificultate la scoala, nici cu materia, nici cu limba.
Programul din Germania (cel in care am participat anul trecut) si cel din Anglia (programul in care sunt acum) m-au ajutat sa ma maturizez si sa imi dau seama de ceea ce imi doresc de la viata. Planurile mele sunt sa raman aici in Cambridge la o universitate si sa studiez psihologia.
Stefan Dumitru, Medgidia - Liceu in America
De cand m-am nascut, visul meu a fost sa merg in Statele Unite ale Americii. Abia asteptam sa plec, sa fac parte dintr-o familie americana si sa traiesc visul american. Asteptarile mele au corespuns exact cu ceea ce imi imaginam, famillia, prietenii, colegii la scoala, toti s-au aratat incredibil de prietenosi si ajutatori. Am fost uimit de felul in care persoanele interactioneaza intre ele aici, toti sunt prieteni si chiar daca nu te cunosc, tot iti dau buna ziua, sau cel putin te saluta. Sunt foarte uniti, cu totii.
Nu sunt singurul student international la scoala asta, si de aceea colegii au fost foarte prietenosi si amabili, mi-au explicat daca nu intelegeam ceva, si mi-au zambit mereu. La scoala cel mai mult imi place sportul in sine - am decis sa particip in programul de fotbal american si imi place la nebunie. In ceea ce priveste studiul, nu am intampinat greutati la nici o disciplina, este foarte usor sa studiez si sa ascult profesorii la scoala.
Ma ajuta experienta asta, in cea mai mare parte mi-am schimbat parerea despre lume. As dori sa termin liceul si sa merg la colegiu aici in America, simt ca aici am nenumarate posibilitati de reusita in viata.
Veronica Gheorghe, Braila - Liceu in America
Nu a fost o decizie prea grea sa ma inscriu. Nu am fost multumita niciodata de sistemul de invatamant romanesc, asa ca imediat ce am aflat de acest program, era deja pe buzele mele. Cred ca mereu mi-am imaginat America ca tara viselor implinite, cu oameni mai liberi si mai deschisi la minte, cu un sistem de invatamant destul de bun, si cu totul mult mai mare, dupa cum se spune. Si chiar asa si este. Cel putin pana acum, pot spune ca am intalnit numai oameni deosebiti, care iti lasa un zambet pe buze. Inclusiv profesorii!
Nu am nimic de reprosat familiei gazde. Shelley si Tyler au 7 copii, dar numai Truli, fetita lor de 15 ani, locuieste cu ei. Sunt niste oameni foarte intelegatori si iubitori. Ma inteleg chiar foarte bine cu ei pentru ca seamana mult cu familia mea din Romania. La scoala suntem 11 studenti internationali. In prima zi ne-au fost organizat un tur al scolii si am vizionat un filmulet despre scoala. In plus, am avut diferite alte activitati. In general colegii sunt foarte entuziasmati sa cunoasca studenti internationali, pun foarte multe intrebari si sunt incantati sa vorbeasca cu noi.
Cel mai mult cred ca imi plac activitatile sportive. Sunt echipe pentru fiecare sport si poti practica tot ce iti doresti. Ce mi se pare foarte frumos este ca sunt, de fapt, cu totii o mare echipa. In caz ca e vreo competitie, vreun meci, sau orice activitate de acest fel, toti elevii se aduna sa sustina si sa faca galerie. E foarte incitant.
Singura disciplina la care am avut o mica greutate a fost matematica, pentru ca aici ei folosesc calculatoare profesionale pentru grafice sau functii, iar in Romania nu este permis acest lucru. A trebuit sa invat sa folosesc unul si sa ma acomodez cu metodele noi de rezolvare, dar nu a fost foarte greu. Profesoara a fost intelegatoare si m-a ajutat mult. Cu limba engleza nu am avut probleme absolut deloc.
Cea mai memorabila intamplare de pana acum a fost cand am incercat pentru prima oara rafting pe Rogue River. A fost o experienta splendida, mai ales pentru ca pe la jumatatea traseului ne-am oprit la o stanca imensa de pe care se putea sari in rau fara riscuri.
Sabin Nicolae, Brasov - Liceu in Elvetia
Ideea de a ma inscrie in acest program mi-a venit cand am fost o saptamana in Elvetia. Mi-a placut atat de mult incat i-am spus mamei mele ca vreau sa fac un an scolar acolo. Cea mai buna solutie pe care mama mea a gasit-o a fost acest program.
Chiar inainte de plecare imi imaginam cum ar fi viata intr-un schimb de experienta, iar la un moment dat am ajuns sa imi fie frica de faptul ca nu o sa ma adaptez. M-am inselat amarnic. Din prima seara mi-am facut prieteni si datorita lor nu sunt niciodata singur. Elvetia se aseamana cu Romania din foarte multe puncte de vedere. De la oameni pana la peisaje. Ma inteleg de minune cu familia gazda. Sunt foarte multumit.
Prima zi de scoala nu a fost cine stie ce. Cunosteam doar o persoana si de aceea am stat cu ea toata ziua. A doua zi in schimb, colegii si-au facut curaj si au inceput sa imi puna tot felul de intrebari. Greutati am intampinat la mai toate materiile, din cauza limbii germane, dar incep sa inteleg din ce in ce mai bine pe zi ce trece.
Pot spune ca de la inceputul programului am trait foarte multe intamplari memorabile. Spre exemplu, am practicat wakeboarding cu un vecin insa mersul la scoala in fiecare zi mi se pare cel mai interesant.
Clarisa Abalasei, Iasi - Liceu in Japonia
Konnichiwa! Buna ziua! Numele meu este Clarisa si acum sunt in Japonia datorita programului vostru. Sunt foarte incantata ca am ales acest program. Iti ofera o experienta unica.
Voi sta in Japonia pentru un an, dar nu-mi vine sa cred ca a trecut mai bine de o luna. Fiecare zi e diferita de cea precedenta, astfel timpul trece repede. Nu am sindromul "dor de casa" pentru ca zilnic ma distrez. Am invatat sa apreciez viata si momentele frumoase.
In Japonia, in general, vremea e insorita si calduroasa. Nu ma deranjeaza umezeala. Mancarea este extraordinar de buna, fiind in acelasi timp sanatoasa si gustoasa. Descoperi in fiecare zi cate ceva nou.
La scoala merg cu bicicleta impreuna cu un vecin, Go-Kun.Suntem in anul II, dar avem clase diferite. Ma inteleg foarte bine cu el pentru ca stie engleza si mi-e mai usor sa invat cuvinte in japoneza cu el.
M-am adaptat foarte repede, fiind inconjurata de oameni primitori, pozitivi si interesanti. Familia mea este formata din: mama, tata, 2 surori, 1 frate si 2 nepoti. Fiecare membru este diferit, facand conversatiile foarte interesante.
In fiecare joi, am activitate cu coordonatorii locali din orasul meu. Din cand in cand, mergem in Nagoya, la o reunine mai mare, urmata de un timp petrecut la restaurant, vorbind in alte limbi.
Acum fac mai mult sport decat in Romania, iar asta imi intareste imunitatea. O data pe saptamana fac HULA cu mama lui Go-Kun. La scoala fac parte din clubul de inot.
Prima mea zi de scoala a fost de neuitat: faceam turul scolii cu Yamada-Sensei, cand deodata aud exclamari din toate partile. Erau colegele mele strigand "Kawaii!" (draguta), "Shiroi!" (alba), "Kirei!" (frumoasa). M-am simtit ca o vedeta, sincer sa va spun. Aveam zambetul pana la urechi si ochii sclipind de fericire. Acum, la scoala fac 4 limbi: franceza, engleza, japoneza, coreeana. Natura care ma inconjoara are un aer tropical. Ma joc in gradina casei impreuna cu nepotica de 2 anisori.
Pe scurt, viata mea este un incontinuu zambet combinat cu rasete. Va multumesc foarte mult si abia astept sa petrec alte clipe frumoase alaturi de familie si prieteni.
Doru Irimescu, Iasi - Liceu in Finlanda
In primul rand, trebuie sa va spun ca diferentele fata de Romania le-am observat din prima zi in care am venit aici, in Finlanda. Orasul este plin de vegetatie, cred ca au mai multi copaci decat locuitori, peste tot este curat, scaldatul nu este interzis ca la noi dar totusi lacurile sunt impecabile.
Frumos este faptul ca orasul isi pastreaza istoria nepatata, toate monumentele si cladirile ce tin de trecutul sau fiind ingrijite.
Oamenii sunt intr-adevar reci, dar clipele bune oferite de ei sunt de o intensitate maxima :). Imi place ca aici fiecare isi cunoaste "lungul nasului", nu exista exagerari, arogante etc...
Scoala este ... prea tare!!! Nu se compara in niciun caz cu cea din Romania, nici la aspect, nici la metoda, nici la echipament...Romania e praf. Aici elevul este cel care isi face orarul, nu este obligat sa aleaga nimic (doar sa implineasca numarul de ore). Profesorii sunt mai degraba ca niste prieteni, care te ajuta asa cum pot ei sa intelegi mai bine, prin metode interactive si nonconformiste. Cel mai mult imi place faptul ca sunt dezinhibati.
Cat despre familia gazda, este super nemaipomenita :). Imi pare rau inca de acum ca o voi parasi, chiar pot spune ca m-am atasat intr-un fel de ea.
Andrei Gheorghe, Focsani - Liceu in America
Sunt foarte bine, familia de aici este extraordinara si foarte sociabila. Deja m-am integrat in sistem si in familie foarte bine, ca si cum fac parte de aici. Orasul in care stau eu este relativ mic, are aproximativ 1.000 de locuitori, dar zona este foarte buna, in sensul ca am un oras cam de 100.000 de locuitori la 10 minute de mers cu masina si unul, cam la fel de mare, poate un pic mai mare, la 15 minute. Deasemenea am Memphis, Atlanta aproape, cam la o ora si jumatate poate doua (iar aici asta inseamna putin). Revenind la scoala, pot spune ca e foarte simplu la capitolul invatat, am doar 7 materii dintre care 2 sunt cu antrenamentele la basket. Sunt in echipa de basket aici in primii 5 dar nu e usor deloc sa fii in varf pentru ca sunt foarte competitivi ca oameni. De asemenea pot spune ca mi-a fost un pic greu la inceput pentru ca oricat de bun, prietenos, cuminte esti, ei tot te vad ca pe un copil arogant la inceput. Ei sunt gelosi de obicei la inceput pentru ca au impresia ca tu, ca elev nou, esti bun la toate si te crezi superior lor. Asa ca trebuie sa le castigi increderea si pana nu faci ceva in privinta asta nu o sa-si schimbe parerea despre tine. Eu personal pot spune ca am reusit, desi la mine a fost mai greu din cauza basketului. Echipa de basket e cea mai populara din liceu si elevii jucatori sunt cei mai cunoscuti in orice liceu din Statele Unite. Asta e regula. Si ca sa fii printre ei, ai foarte mult de munca dar nu este imposibil. Totul e sa vrei! In general dureaza aproximativ 2-4 saptamani ca sa te integrezi la scoala.
In afara scolii e mult mai simplu. Intradevar totul este diferit aici. Regulile, legea, masinile, peisajele, oamenii, mentalitatea si mai ales MANCAREA. Americanii sunt din orice punct de vedere diferiti fata de restul lumii. Si tot ce au ei li se pare perfect normal si nu le vine sa creada cat de diferit e in afara Statelor Unite. Ce sa zic, nu este greu sa te adaptezi cu zona, ba chiar pot spune cu incredere ca, dupa o scurta perioada, tot ce este aici ti se pare ceva normal. Acuma, cat dureaza sa te adaptezi, variaza in functie de persoana si de oamenii din jurul tau daca te ajuta sau nu. Eu spre exemplu am parte de oameni foarte buni, prietenosi, sociabili, amuzanti, care au incercat sa imi ofere cat mai multe ca sa ma acomodez, Iar asta m-a ajutat foarte mult. Eu personal ma consider ca acasa aici si nu as mai pleca acasa, in Romania. Am vorbit cu cei de la scoala si ma ajuta sa graduez ca orice alt elev american si o sa dau SAT-ul la sfarsitul anului (este un test pentru a te inscrie la colegiu in America). Deci atata timp cat tu vrei sa faci ceva, ei te vor sustine 100%.
In incheiere, eu le recomand tuturor celor care vor o experienta extraordinara de viata si ceva mai bun pentru viitorul lor sa vina in Statele Unite, pentru ca aici, daca esti bun poti ajunge foarte departe.
Andreea Lungu, Focsani - Liceu in America
Salut, sunt foarte bine, e grozav aici! Nimic nu se compara cu Romania, in fiecare zi descopar cate ceva nou si pe masura ce timpul trece sunt din ce in ce mai incantata! Cei din familie sunt extraordinar de draguti si atenti cu mine, au grija sa am la dispozitie tot ce e nevoie! Am mers la restaurante cu specific mexican, texan, la mall, la cinema. Ne-am inscris la competitii de familie (pentru distractie, bineinteles). Recent, familia gazda m-a sfatuit sa ma inscriu la un fel de concurs de prezentare a animalelor, fiindca sora mea adoptiva este multipla castigatoare a acestora si are multa experienta. Sunt incantata!
De scoala nu mai vorbesc, am punctaj maxim la toate materiile! Normal ar fi trebuit sa ma inscriu la clasa a 10a, dar fiindca totul este atat de usor, am fost avansata la clasa a 11a. Americanii sunt muuuult in urma cu materia. Probabil ca asta vine din faptul ca invatamantul este mult mai relaxat aici, scoala este un fel de distractie, nu e invatamantul rigid din Romania. Profesorii sunt prietenii nostri iar orele par o joaca. Colegii mei de aici au ramas fara cuvinte cand au auzit ca am invatat deja din gimnaziu majoritatea lucrurilor pe care ei le invata in liceu. Nu am cum sa nu iau A+, profesorii ma felicita mai mereu pentru rezultate, iar de teme nu mai vorbesc. De obicei, fac teme pentru saptamana care urmeaza sau lucrari suplimentare, fiindca totul merge atat de usor si repede. De asemenea, imi place orarul de aici, numai 8 materii: matematica, engleza, fizica, informatica, istorie, arte, spaniola si sport. Mancarea la cantina e grozava iar colegii sunt deschisi si dornici sa invete lucruri noi despre tara mea. Deja am inceput sa-mi fac primii prieteni. Am un program incarcat si imi place lucrul asta foarte mult, parintii mei adoptivi au grija sa nu ma plictisesc nicodata. Au planuit chiar o expeditie speciala pentru mine!
Tinem legatura, o sa va mai povestesc de indata ce am noutati!
Oana Puiu, Zalau - Liceu in America
Prima impresie pe care mi-am facut-o cand am ajuns in Statele Unite: totul ca in filme! Cred ca e o experienta unica in viata, ma simt ca o adevarata adolescenta, intr-un liceu cum nu am mai vazut niciodata, superb, imens. Oamenii se comporta foarte frumos, oriunde te-ai afla. Tot timpul cu zambetul pe buze, deschisi sa te ajute oricand ai avea nevoie. Am invatat cat de mult inseamna sa fi prietenos si flexibil.
Noua mea familie este minunata, ma simt excelent. Sunt sigura ca aceleasi sentimente le voi avea si cand ma voi intoarce acasa.
Vlad Zgripcea, Ramnicu Valcea - Liceu in America si Anglia
Sunt convins ca un an de studiu la un liceu din Statele Unite este o experienta unica, ce nu trebuie ratata! Initial, nu prea stiam eu ce o sa se intample cu adevarat, insa cand am ajuns acolo mi-am dat seama ca am de castigat ceva foarte important: sa cunosc o cultura noua, sa vad o tara noua, sa cunosc oameni extraordinari. Toate acestea valoreaza foarte mult.
A fost greu la inceput sa ma acomodez cu un alt fus orar, un loc nou, cu o limba pe care, desi o stiam, era totusi ciudat sa o aud 24 de ore din 24, cu o mancare total diferita de cea de acasa. Totul aici este foarte mare: strazi, case, blocuri, masini. Dar, doar inceputul a fost greu. Acum parca stau de o viata aici.
Am fost primit foarte bine la liceul Ovid-Else, atat de colegi cat si de profesori - m-am acomodat cu ajutorul lor foarte repede, imi place enorm sistemul de invatamant, cu toate ca inca nu-l inteleg foarte bine. Fac foarte mult sport si chiar am fost primit in echipa de football a liceului.
Cu familia gazda ma inteleg minunat, ma ajuta sa inteleg modul de viata american, am stabilit deja ce excursii vom face si ce vom vizita. Am chiar si un "frate" din Germania cu care imi impart responsabilitatile.
Ma bucur nespus ca am ocazia sa studiez un an in Statele Unite si va multumesc pentru increderea acordata. Le multumesc si parintilor pentru ca ma sprijina in tot ceea ce fac.
Paul Puscas, Timisoara - Liceu in Anglia, Elvetia si Japonia
La scoala totul este super. Am avut emotii la inceput, dar din prima zi mi-am dat seama ca am cei mai buni colegi de pana acum. Baietii fost cam timizi la inceput, dar la pranz m-au chemat sa luam pranzul impreuna si au inceput sa se prezinte pe rand. Fetele nu sunt asa de timide, de dimineata mi-au pus foarte multe intrebari si am aflat foarte multe de la ele despre Japonia, chiar din prima dimineata de scoala. Majoritatea sunt foarte deschisi daca asa sunt si strainii, si nici nu vor fi probleme de limba.
In ultimele doua zile am ajutat la pregatirile Festivalului Inagakuen si de aceea am parasit scoala in fiecare zi in jurul orei 6 (la 7 se inchide). Nu m-am gandit niciodata ca voi petrece atat de mult timp la scoala si inca cu mare placere. Timpul a zburat foarte repede in fiecare zi.
Noul sistem este foarte eficient, dar e cam greu sa ma adaptez, la sfarsitul zilei sunt rupt de oboseala. Am vazut membrii clubului de dans cum se antreneaza si transpira, pentru ca astazi si maine sa danseze in fata a mai multor oameni. Orchestra si majoretele, la fel, s-au antrenat din greu. Mi-ar fi placut foarte mult sa fi fost si eu intr-un club la scoala, in Romania. Dar mi-am dat seama ca asa ceva e, inca, prea mult pentru tara noastra.
Imi plac foarte multe lucruri in Japonia, oamenii, limba, cultura, imbracamintea, muzica. Aici se respecta munca si simplul fapt ca le invat limba e foarte apreciat. Sunt foarte curiosi cand te cunosc dar eu sunt suparat cu nu pot sa le explic ce am putea invata noi, romanii, de la ei.
Acuma nu mai imi vin idei, dar tin un jurnal, in care scriu in fiecare zi ganduri si cam ce am facut, am sa va mai scriu ce mai este nou.
As dori sa va multumesc de sprijinul din anul acesta, si pentru cel din anul trecut cand am fost in Elvetia la scoala.
***
Eu cred ca scoala este foarte grea aici. Copii stau la cluburi pana in jurul orelor 19.00 - 20.00, unii chiar si mai mult, iar clubul de tenis, de exemplu, fac antrenamente si inaintea inceperea cursurilor. Eu ajung acasa pe la ora 18.00 si sunt rupt de oboseala, nu stiu cum reusesc colegii mei sa mai invete pentru examene, au un test aproape in fiecare zi. Saptamna viitoare o sa incep antrnamentul in clubul de kyudo, tir cu arcul japonez. Ma intreb cum o sa fac fata.
Incerc sa invat in fiecare zi cat mai multe caractere, dar merge incet, este o limba complet noua.
Renata Beschieru, Iasi - Liceu in America
Lunile petrecute aici se numara printre cele mai frumoase experiente din viata mea. Cu toate ca sunt aici doar de jumatate de an, am ajuns sa consider Parma o a doua casa. Cu familia la care stau ma inteleg minunat. In vacanta de iarna am vizitat Las Vegas, impreuna cu ei, iar in vacanta de primavara planificam sa mergem la Disneyland in California. La scoala sistemul de invatamant este foarte diferit dar m-am acomodat destul de repede. Inca din prima saptamana am inceput sa imi fac prieteni. Atat profesorii cat si elevii sunt niste oameni minunati. La inceputul lunii au inceput sporturile de primavara. Eu m-am inscris la tennis, motiv pentru care ziua trece foarte repede. Pana acum totul a fost minunat iar timpul petrecut aici este plin de amintiri frumoase. Ma bucur nespus ca am ocazia sa studiez un an in Statele Unite si le multumesc parintilor pentru ca ma sprijina in tot ceea ce fac. O primavara minunata!
Cristina Maria Petre, Bucuresti - Liceu in Anglia
Imi place aici, suntem ca o mica familie. Noi stam intr-o viluta, fiecare cu camera lui si impartim 2 bai si o bucatarie. Sunt eu, Alex, kre e un roman in anul 2 si ma ajuta enorm si inca un italian care nu vorbeste engleza. E fain ca pana acum, noi ne intelegem. Camera incepe sa imi placa, incep sa ii dau un pic din stilul meu, iar dupa ce iti trimit mailul ma apuc de curatenie pt k imi place sa o tin luna. Oraselul e superb, are o eleganta si o traditie pe care de obicei le intalnesti in filme. Are chiar si un mic port insa apa e cam secata (nu inteleg cum, pt k aici chiar ploua non-stop).
Toti mi-au zis k vb engleza americana, k am accent american. M-au intrebat dak sunt de acolo si le-am zis k am locuit un an in State.
Cristian Cernatescu, Craiova - Liceu in Anglia
Orasul e foarte frumos si linistit, cu oamenii sunt mult mai primitori decat ma asteptam. M-am acomodat repede cu locurile si cu limba. Scoala este foarte bine organizata, iar profesorii ofera o atentie deosebita elevilor internationali. Cursurile sunt interesante si captivante si este o placere sa particip la ele. Am reusit sa imi fac multi prieteni intr-o perioada scurta de timp. Conditiile de cazare sunt foarte bune si este foarte interesant sa intri in contact cu obiceiurile oamenilor din Marea Britanie. Pana acum a fost o experienta extraordinara si sunt sigur ca asa va fi si de acum incolo.
Ioana Istrate, Rm Valcea - Liceu in America
Voiam sa va multumesc fiindca v-ati ocupat de programul meu de an scolar in America. A fost un adevarat succes. Imi place foarte mult familia la care stau, ma integ foarte bine cu ei. De scoala sunt foarte incantata. Mi-am ales materii foarte dragute si imi place ca totul e nou. E interesant sa descopar alta cultura - e o experienta benefica. Imi place ca stau intr-un orasel asa mic fiindca m-am acomodat repede cu spatiul si oamenii sunt prietenosi.
Dor de casa ... hmmm ... mai am uneori mici crize, ma panichez, dar sunt sigura ca o sa fie bine.
Ramane sa va mai scriu atunci cand o sa imi fie chiar dor de casa si o sa ma plang ca vreau la mami!
Madalina Mena Rus, Bistrita Nasaud - Liceu in Olanda
Am petrecut un an extraordinar in Olanda, a fost foarte util si educativ. Va multumesc pentru program.
George Ciuplea, Braila - Liceu in America
Salutari din Braila, Romania! Va transmit prin acest mail ca am ajuns cu bine in Romania si ca am incheiat anul scolar cu bine. Va multumesc enorm pentru tot sprijinul pe care mi l-ati acordat cat timp am fost in Statele Unite. Voi fi recunoscator toata viata, deoarece am trecut anul acesta printr-o experienta foarte utila si interesanta, care m-a marcat in bine si in care m-am maturizat. Toate acestea cu ajutorul dumneavoastra, fara de care probabil ca nu as fi dus experienta la bun sfarsit. Va multumesc enorm de mult! Cu foarte mult respect, George.
Alexandru Borsciov, Galati - Liceu in Anglia
A fost o experienta de neuitat, mai ales fiindca am cunoscut multa lume, am aflat ce gandesc ei (chiar si despre Romania - e putin socant la inceput). Mai greu a fost cam in primele doua saptamani pana m-am acomodat, apoi totul a fost frumos si pot sa spun ca imi doresc sa fi ramas acolo, alaturi de colegii mei. Acum comunic cu ei pe internet si poate odata ma voi intalni din nou cu ei. Cum am mai zis, in Anglia sunt alti oameni, mult mai civilizati, sistemul de invatamant e total diferit.
Dina Cojocari, Cricova, Moldova - Liceu in America
E o lume noua si foarte interesanta. La scoala e foarte bine, mi-am ales niste obiecte foarte bune, adica preferatele mele, printre care este si Drama. Scoala nu e tare departe de casa, profesorii sunt foarte placuti si multi imi spun ca vorbesc foarte bine engleza. Desigur, sunt fericita cind aud aceste cuvinte. Din prima saptamina de cind am fost aici am calatorit in statul Oregon (Portland) si am vizitat familia lui Jeffrey. Am vazut niste locuri de vis, care mi-au placut enorm. Ne vom duce si de Craciun acolo ... sunt foarte bucuroasa. Familia mea e foarte foarte buna, sunt niste oameni placuti si glumeti, le place sa calatoreasca mult, curand vor pleca in Brasil, la fata pe care au avut-o ca elev la schimb inaintea mea. Desigur, mie dor foarte tare de casa dar sunt o persoana care rezista la greu ... Salutari din State!
Ioana Zahiu, Alexandria - Liceu in Franta
Mirpoix este o mica localitate la poalele Pirineilor, cu un centru istoric medieval deosebit de frumos. Anton locuieste intr-un sat la 5 km de Mirpoix de unde poate lua autobuzul sau bicicleta (se foloseste foarte mult bicicleta in zona, ceea ce lui Anton ii place). Gazdele sunt niste oameni minunati, extrem de placuti si primitori. Mincarea este foarte buna, gazda gateste minunat si se preocupa sa-i faca sederea cit mai placuta lui Anton. Cu baiatul gazdei se intelege bine, se joaca impreuna, dar la scoala au ore diferite, caci Damian este cu un an mai mic decit Anton. Scoala este extrem de interesanta si surprinzatoare pentru Anton. Este la nivelul de studii Premier (adica clasa a 11-a la noi la sectia Stiinte - daca vreti mai multe detalii, imi spuneti si va scriu). Colegii sunt amabili si prietenosi, il ajuta cind are dificultati in intelegere si cauta sa-l integreze cit mai repede. Profesorii de asemenea sunt amabili, il intreaba daca intelege si ii mai explica dupa ore. Unele lucruri le stie de aici, altele nu, cert este ca e cu totul diferit de ceea ce stim noi. Singura problema este ca acum intelege mai greu limba franceza, dar dupa primele saptamani, deja simte o imbunatatire a nivelului de intelegere si exprimare (ieri a raspuns de mai multe ori la Mate si Fizica-Chimie). La Engleza este mai avansat decit colegii si face in plus Germana (aici n-a facut, dar spera ca se va descurca, intrucit profesorul este amabil si ii explica in Engleza) ... Nota - Ioana Zahiu este mama lui Anton Zahiu, elev din Alexandria ce a studiat in Franta.
Vlad Barin, Piatra Neamt - Liceu in America
E greu sa incep cu ceva anume ... drumul a fost obositor dar interesant, fiind prima data cand calatoresc cu avionul. La aeroport m-au asteptat Irina si Katherine. Am ajuns repede acasa, ca aeroportul nu e departe. Din prima seara, nu stiu de ce m-am simtit aici ca acasa, sau nu chiar ca acasa, dar cel putin nu m-am simtit strain de locul asta. Irina e o femeie extraordinara si acum imi dau seama cat norocos am fost ca am ajuns aici. Cateodata stau cu ea si radem de americani sau mai povestim de cum e la noi, in Romania. John e un copil bun, doar ca se joaca cam prea mult pe xbox si, ca orice copil la 10 ani, are mult prea multe mofturi. Si putine sunt cele care nu i se indeplinesc.
La scoala e bine, mai greu e cu trezitul la 05.30 ca la 06.00 e autobuzul. In unele zile ma duce Kit cu masina si atunci ma pot trezi la 06:30 ... dar m-am obisnuit.
Cu notele pot spune ca o duc bine iar la scoala am inceput sa cunosc cat de cat ceva lume. Am venit aici sa-mi urmez visul de a juca basket in America si incep sa il traiesc. La sfarsitul lunii se aleg echipele, dar antrenamentele au inceput deja. Sunt sanse sa ajung in Varsity Team, dar in Junior Varsity sigur ajung si ajung ca titular...deci e bine, nu?
Sergiu Troaca, Braila - Liceu in America
M-am intors cu bine in tara dupa o experienta de neuitat, care m-a maturizat si din care am invatat o multime de lucruri noi. Mi-am facut prieteni foarte buni din toata lumea. Recomand cu caldura programul oricarui adolescent care vrea sa cunoasca un alt mod de viata, sa-si imbunatateasca engleza si de ce nu, sa invete o alta limba straina (am studiat spaniola si mi-au dat chiar o medalie pentru ca eram cel mai bun la limba spaniola pe nivelul meu de studiu). E o modalitate prin care le poti demonstra strainilor ca Romania nu este numai o tara de hoti, cersetori si criminali, ci un loc unde exista si oameni prietenosi, cu care poti purta discutii interesante.
Miruna Serban, Constanta - Liceu in America
Experienta de care am avut parte anul acesta a fost uimitoare. Nu mi-am imaginat niciodata ca pot invata asa multe lucruri de cultura generala dar si din viata de zi cu zi. Pe langa faptul ca am vizitat 10 state si mi-am facut prietenii de o viata, schimbarea ce s-a produs in sufletul meu a fost evidenta. Ajungand acasa, prietenii mi-au spus ca sunt mult mai sociabila si ca m-am schimbat in bine, in modul de a vorbi si gandi. Presupun ca este normal.... Familia gazda m-a ajutat foarte mult sa ma acomodez, avand in vedere ca "mama" era filipineza, venita in America cand a fost de varsta mea - stia cum e sa ai momente cand te simti singura si neajutorata. Scoala a fost un vis, exact ca in filme, imensa, cu 2.000 de elevi in clasele a 11a si a 12a. Am simtit ca am fost primita foarte bine si de colegi si de profesori - dar bineinteles, au existat si exceptii. Am participat la multe evenimente si mi-am facut multi prieteni, cu unii dintre ei mai tin legatura... Au fost multe momente cand lipsa mea de experinta si-a spus cuvantul dar ma bucur ca am avut si greutati, pentru ca am avut de invatat din fiecare cate ceva.
Anul acesta pentru mine a fost un vis implinit si pot sa zic ca nu am nici un regret...Nu uitati...if you really want something, stand up and speak for yourself!
Stefan Ion, Bucuresti - Liceu in America
Este deja luna aprilie ... asta inseamana k mai este 1 luna si se termina programul ... insa parintii mei vor veni aici si impreuna cu ei voi pleca sa calatorim prin toata America! Cat despre experienta de aici, foarte tare, la scoala nici o treaba cu invatatura, foarte usor, cea mai mare distractie e cu oamenii ... super de treaba te invita peste tot, la iesiri in oras ... bowling ... petrecerile lor, nu e plictiseala. Eu am locuit impreuna cu un exchange student din Germania si cu 2 "host brothers" care au 18 si respectiv 21 de ani, deci am avut masini la dispozitie si tot ce am avut nevoie ca sa ma pot deplasa! Ba chiar am mers cu unul dintre ei in multe calatorii la Houston, la shopping, sau la concerte gen Christina Aguilera, Pussycat Dolls si am facut o gramada de chestii, petreceri si iesiri! Parintii sunt de treaba, ma lasa sa ies in oras, sa ma duc la prieteni sau orice alte activitati mai fac eu pe aici, totul depinde de ei ... ei iti ofera libertatea de a face ce vrei (nu au fost niciodata probleme sa nu ma lase sa ma duc undeva sau sa fac ceva pe cont propriu) - asa ca nu va lasati speriati de toate regulile din program. Am o gramada de prieteni pe aici la scoala, toti sunt super marfa ... oameni de treaba, de incredere, fie ca sunt de culoare sau ca sunt din Mexico.
Avem doua barci si am mers super des la pescuit, sau sa facem kneebording sau waterski, distractie la maxim. Intradevar, este destul de greu sa stai departe de casa un an de zile, toti prietenii si familia de acasa iti duc dorul, insa daca esti puternic si daca te simti bine aici ... cu familia, cu cei din jur ... e ok! Stand aici un an, vezi si traiesti cu adevarat toate traditiile pe care America le are ... si obieciurile respective, cum ar fi Halloween (unde am fost la o petrecere la care au mai fost inca vreo 100 de exchange students din toata lumea); Thanksgiving Day la fel de misto, traditional mancare muuuulta, veselie, ca si la Craciun de altfel! Ce sa va mai spun ... sfatul meu ... este dak vreti o experinta inedita, merita!
Andreea Dascalu, Botosani - Liceu in Finlanda
Salutari din Finlanda! Ma asteptam ca lucrurile sa fie mult mai diferite aici decat in Romania, dar cred ca daca m-am adaptat destul de repede la schimbari, probabil nu sunt atat de mari. E o tara care merita vazuta ca turist, dar cred ca traiesti mai din plin experienta ca exchange student. Finlandezii sunt, intr-adevar reci, in sensul ca pastreaza o oarecare distanta, dar pe de alta parte, odata ce ii cunosti, sunt chiar mai prietenosi decat romanii.
Kuhmoinen are cam 3.000 de locuitori, majoritatea cu varste inaintate. Scoala are cam 100 de elevi. Aici n-a mai fost nimeni ca student exchange, asa ca evident ca la inceput eram privita ca un fenomen. Acum mi-am facut foarte multi prieteni si pot spune ca am trecut cu bine si de acea faza. Editorul ziarului local insista sa imi ia un interviu, iar toti care ma cunosc sunt curiosi sa afle cum e Romania, cum e limba, cum ma simt aici. Sunt intr-o clasa cu 8 baieti, care se enerveaza ca ma descurc mai bine decat ei la cursuri. In rest, radem mereu unii de altii si ne ajutam in permanenta (mai ales ei pe mine, cu limba). Profesorii sunt de mare ajutor si ei, de aceea mi-am ales cursuri pe care nu credeam niciodata ca o sa le am: Rusa, Suedeza, Chitara, Finlandeza, Matematica (urasc Matematica, dar e destul de usoara aici, chiar si pentru mine). Notele sunt mult mai mari decat ma asteptam: 9 la Germana, Suedeza, Engleza, 8 la Matematica, Rusa, Istorie. Acum la scoala suntem ca o mare familie, ne cunoastem cu totii si ne distram de minune. Si daca scoala nu ne ajunge, ne intalnim seara la Nuorisotalo, un loc unde tinerii se joaca si se distreaza.
Familia e draguta, desi la inceput mi-a fost greu sa ma adaptez la stilul lor de viata si la regulile lor. Mi-au aratat foarte multe lucruri si sunt mereu curiosi sa afle despre mine (m-au convins chiar sa le gatesc cozonac).
In rest, sunt fericita ca lucrurile merg bine, dar nu imi vine sa cred ca timpul trece atat de repede si cat de mult m-am schimbat (in bine,sper) de cand sunt aici. N-am sperat ca o sa ma simt aproape ca acasa aici. Sunt recunoscatoare pentru experienta de a fi exchange student si planuiesc sa ma intorc aici cat de curand (mai ales ca acum stiu si limba). Toate cele bune!
Andra Rusu, Bacau - Liceu in America
Hi! My name is Andra and I was an exchange student from Bacau. Am vorbit engleza aici un an intreg incat m-am obisnuit sa vorbesc in engleza ca si cum as vorbi in romana. Pot sa spun ca experienta pe care o ai ca elev de schimb, fie ca e buna, fie ca e rea, e o experienta de viata ... poti sa-ti faci o multime de noi prieteni si sa vezi cum e stilul americanilor de viatza, care e total diferit de al nostru. Eu am stat in Stanwood, WA, aproape de Seattle. Cu familia mea am vazut Canada si de asemenea California. Mi-am facut o multime de preteni cu care am sa tin legatura cand am sa fiu in tara si m-am distrat de minune.
Nicoleta Diaconu, Bucuresti - Liceu in America
Ai mei au fost aici de Craciun si impreuna cu familia Andreei Marcu am fost in Orlando si Miami ... a fost super. Mi-au cunoscut familia, s-au placut asa la prima vedere ... A fost super ... am facut plaja, am fost la Disney, care e mult mai misto ca cel din Paris. A fost nasol la plecare dar am trecut si peste asta. In rest totul e destul de ok ... acum astept sa treaca cele 5 luni pe care le mai am de stat si sa vin acasa.
Fejer Szabolcs, Targu Secuiesc - Liceu in America
I'm doing OK, I like my host family, school is going great. I didn't have any challenges yet, just the weather. Always raining. English is going very well, just when I speak to somebody new, they always ask me where am I from. I ask back - How could you know, that I'm from another country? They said my accent is huge:)).
I like the program too, I've made a lots of friends, I even met a Hungarian family, they are really nice. I will send you a picture of the REI climbing in Seattle , with the outdoor club from our school. It was so cool!
Diana Pana, Barlad - Liceu in America
Totul merge ok, super as putea spune. Am avut un Craciun marfa de tot si chiar nu prea exista cuvinte sa explic ce super a fost. Totul merge f. f. f. bine la scoala. Am o multime de prieteni. Clasele devin din ce in ce mai usoare, numai note maxime si meciuri de volei in fiecare zi. Am ajuns la concluzia ca 24 de ore nu sunt de ajuns pentru mine. As vrea ca ziua sa aiba mai multe ore....ca sa am timp sa fac mai multe. Am primit o groaza de diplome si certificate national honor roll si who's who among american students.
Alexandru Chis, Bucuresti - Liceu in America
Scoala la care merg aici, in acest orasel de doar 1.500 locuitori, se numeste Mooreland High School sau MHS. Desi nu numara mai mult de 350 de elevi (clasele 7-12) este o scoala destul de bine dotata din punct de vedere al laboratoarelor si salilor de sport, asta in comparatie cu cele din Romania . Profesorii sunt foarte intelegatori, astfel ca nici un elev nu prea trece o lectie fara s-o fi inteles. Asta a dus, evident spun eu, la rezulatate foarte bune din partea elevilor MHS, fapt care a asigurat un loc fruntas liceului nostru in topul celor mai bune licee din statul Oklahoma. Chiar acum doua zile am fost in Oklahoma City , impreuna cu clasa de Engleza (adica toti seniorii din liceu), pentru a vedea piesa de teatru Othello de William Shakespeare. Despre piesa chiar pot spune ca m-a impresionat, in sensul bun al cuvantului, actorii avand o performanta de remarcat.
Despre oras, si acesta m-a surprins tot in sensul bun al cuvantului: de la un oras descris ca fiind aglomerat si galagios, poluat si periculos, am descoperit un oras extraordinar de placut, curat, neaglomerat, civilizat si plin de parcuri. Anyway ... dupa cum spuneam, Oklahoma e un stat traditional de cowboy si muzica country. Majoritatea colegilor mei seniori, viseaza sa fie fermieri si vacari. Treaba e ca intr-adevar se castiga obscen de mult din crescutul animalelor, in special al vacilor ...(ca au destule ... ). Si tot despre colegii mei ... sunt niste copii minunati ... cu fumul de ganja in cerebel ca altfel nu se poate. Si nu ca as fi eu prea violent, prea imatur, prea orasean sau mai pe romaneste "bulangiu", ci pentru ca ei sunt niste ipocriti ignoranti, care au ifose de Beverly Hills. Surprinzator este ca (spre uimirea mea deasemenea), peste 60% din liceu (incluzand si clasele de 7-a) fumeaza ganja cum beau eu Sprite sau Pepsi. Dar nu-i nici o problema ca importa multa munca "rusinoasa" din Mexic si dupa aia sar cu gura ca sunt prea multi mexicani si chinezi ...
OK ... mancarea aici e "incompatibila", ca sa spun asa, cu gusturile mele, asa ca abia astept sa mananc ceva mancare romaneasca la intoarcere.
Viata prin oraselele astea de-aici din Oklahoma , e destul de linistita, fiind unul din statele cu o rata scazuta a fenomenului infractional. Vremea e asemanatoare cu ce avem noi prin Romania (avand si ei 4 anotimpuri bine diferentiate) dar totusi cu o tenta predominanta de temperaturi scazute si vanturi reci si uscate.
Paul Stefanescu, Onesti - Liceu in America
Ma simt extraordinar aici. Sunt bine sanatos, iar totul este O.K. Am avut oportunitatea sa calatoresc foarte mult datorita scolii la care merg - Hazelwood Central. Profesorii sunt extraordinari aici - am avut ocazia sa ma inscriu intr-o organizatie de Business si Marketing numita DECA. Pe 16 februarie am participat la o conferinta (concurs) pe district la care am luat locul 2. Acum 2 saptamani am participat la faza pe stat al aceluiasi concurs, care s-a desfasurat la o statiune de lux din South Missouri - Lake of the Ozarks, la un resort de 5 stele. A fost extraordinar si am avut parte de multa distractie. In concluzie sunt multe lucruri de facut pe aici, si foarte multe oportunitati de care poti beneficia.
Ioana Hotnog, Piatra Neamt - Liceu in America
La mine e o dimineata ploioasa de duminica si familia mea, nefiind foarte credincioasa, nu da deloc pe la biserica, asa ca ziua de curatenie de ieri am amanat-o pe azi ca ieri ne-a fost lene si casa-i mare rau de tot si ne ia ceva timp. Mie mi-e o lene de nici nu pot sa-mi misc degetele pe tastatura, misto nu? Alaltaieri m-a sunat mama din Romania, mare realizare, nu? Ideea care e? Poate ma considerati nebuna da chiar nu mi-e dor de cei de-acasa. Mi-e tare dor de distractia de acasa ca aici n-ai voie sa faci nimic, legea nu permite, da asta e. Ceilalti ce zic? Le e dor de acasa? Ca eu mai vorbesc cu Alex din Arkansas si zice ca-i e destul de dor. Eu ce am? Sau ce n-am? Probabil ca n-am inima sau ma simt prea bine aici...abia astept luna viitoare sa mergem la Spookie World si in Florida (al 5-lea stat pe care o sa-l vad). La scoala e super bine avand in vedere ca am obiecte grele, iau numai de A si mi-a pus un B la engleza ca n-am talent la desen. Nu pot intelege ce legatura are engleza cu desenul da in fine. "Host Mom" e ingrozita cand vede ca iau numai note bune si cand a vazut ca m-am ofticat asa de rau ca mi-a pus B a zis ca nu-s sanatoasa, ca ea din 3 copii cat are numai unul a mai invatat cate ceva.
Mai zi-mi si mie ce mai fac ceilalti? Cum o duce Honorius in inghetul ala din Michigan??? Ca mi-a zis "Host Mom" ca e super frig acolo.
Ciprian Mototolea, Braila - Liceu in America
A trecut ceva vreme de cand am ajuns aici si totul este diferit, incepand de la oameni pana la sistemul educational. Scoala este super. M-am inscris intr-un centru numit "Van Buren Technology Center" in programul "Business Management and Finance". Aici fac primele 3 ore: Business Accounting, Principles of Accounting si Accounting Applications on Computer. Este total diferit de contabilitatea noastra, dar este foarte interesant. Deja m-am inscris in echipa BPA (Business Professionals of America) iar in luna ianuarie am sa particip la diferite concursuri (legate de matematica si contabilitate). Celelalte ore pe care le am la liceu (Decatur High School) sunt American Government, Advanced Mathematics, Honors English. Este o experienta extraordinara si o oportunitate de a cunoaste noi oameni (care in principal nici nu au auzit de Romania) si noi traditii.
Paul Puscas, Timisoara - Liceu in Anglia, Elvetia si Japonia
Am 16 ani si studiez in Elvetia in acest an scolar. Faptul ca m-am inscris in program este cel mai destept lucru pe care l-am facut. Sistemul de aici este foarte diferit de al nostru, de exemplu aici colegii mei au inceput abia in clasa a 10a fizica, dar s-au indreptat in alte directii - mai mult educatie civica, materii de genul asta. Ma bucur foarte mult ca ma aflu aici, le multumesc parintilor mei, care mi-au recomandat programul si coordonatorilor programului de schimb scolar.
Alexandru Podoiu, Bacau - Liceu in America
Tot ce pot sa va spun e ca sunt complet adaptat. Am facut si destui prieteni. DA e frumos cand te plimbi pe hol si lumea tipa "Romania, Hey Romania". Desi numele meu e destul de usor de tinut minte, imi place mai mult asa. Cu scoala ma descurc bine, mai putin cu Chimia, dar o sa ma chinui "sa trec". Calculatoare A, Gym B, Math D (pt. ca am suflat la un test). PROFII sunt de treaba, mai ales Mr Kania la Chimie. AM fost la CHICAGO si am mers pe jos o groaza! A fost frumos! Sambata plec la cascada Niagara si o sa fie frumos iar! In rest o duc bine, mi-e cam dor de o ciorba de burta, poate o bere dar in rest, totul e bine.
Mihai Antoci, Roman - Liceu in America
Locuiesc in Louisville, Kentucky, un oras care are cam un milion de locuitori. Este destul de mare si de aceea imi este greu sa-l invat si ma pierd in el cu usurinta. M-am acomodat cu familia la care stau, care este de fapt doar tatal-gazda impreuna cu cainele si pisica lui. Scoala la care merg este destul de mare, nu stiu exact, cred ca are peste 1.500 de elevi. O saptamana am fost la o alta scoala, Trinity, o scoala catolica, dar numai pentru baieti, dar pana la urma m-am intors la scoala initiala, pentru ca mi-a fost greu sa ma acomodez la o scoala noua. Mie nu mi se pare grea scoala, chiar daca majoritatea cursurilor pe care le iau sunt pentru nivel de clasa a 11-a, iar majoritatea lucrurilor pe care le invat nu sunt noi pentru mine. Obiectele pe care le am sunt: Spaniola, Algebra 2, Business Management, Franceza, Istoria Americii, Fizica, Chimie si Engleza. Am incercat sa imi aleg obiecte cat mai asemenatoare cu cele din Romania, pentru ca sa nu-mi fie greu cand ma intorc in tara. Eu sunt in echipa de matematica de la scoala si din primavara am sa intru in echipa de tenis a scolii. In rest, in timpul liber joc tenis, merg la piscina, sau merg in oras cu prietenii. Exista multe diferente intre America si Romania, de exemplu, nu prea vad oameni mergand pe strada, pentru ca nici trotuare nu prea exista ... In general, mie imi este dor de tara, de parinti si de prieteni, dar de acum m-am obisnuit cu America, si astept sa vad cum sarbatoresc ei obiceiurile lor, ca Haloween si Thanksgiving Day. Duminica trecuta a trebuit sa imi modelez un dovleac pentru Halloween, dar inca nu stiu cum petrec ei aceasta zi.
Cristina Diana Voaides, Brasov - Liceu in America
Imi place foarte mult aici, in State. Totul este nou si aceasta experienta este ca o provocare pentru mine. Mi-am facut foarte multi prieteni, iar familia mea este cu adevarat deosebita. Va multumesc foarte mult pentru ca mi-ati gasit asa o familie speciala! Ei ma iubesc foarte mult si acum pot sa spun ca sunt o parte din familia lor. La scoala este super, profesorii sunt foarte buni si intelegatori si ma ajuta foarte mult cand nu inteleg anumite lucruri. Deoarece mi-am facut multi prieteni, ma distrez foarte mult si aceasta experienta va ramane mereu in inima mea. Este ciudat sa fiu departe de familia mea dar pentru ca familia pe care o am aici in America este atat de speciala, ma face sa ma simt foarte bine in timpul meu aici. Scoala este diferita de cum e in Romania si imi place foarte mult.
Andreea Paun, Focsani - Liceu in America
Nu stiu cu ce sa incep mai intai, sunt atatea de spus. Este o zi calduroasa de vineri si sunt cu "sora mea cea mica" (de 22 de ani) la colegiul unde invata. Sunt foarte impresionata de ce vad aici. Colegiul e pur si simplu minunat si super-mare. Are cam 100 de cladiri, fiecare cu cate o parcare imensa, magazine in interiorul campusului, restaurante. Pot sa spun ca imi place la nebunie. Am fost cu ea la prima ora (profesorul ne-a servit cu prajituri pentru ca este Halloween astazi). Acum sunt la biblioteca si m-am gadit sa va scriu cate ceva despre experientele mele aici. Mai tarziu ne deghizam fiecare pentru Halloween si ne ducem in vizita la diferiti prieteni. Abia astept. Weekendul asta se pare ca este la fel de incarcat ca si celelalte doua petrecute in noua mea familie. O sa ne ducem undeva la munte si sunt sigura ca o sa fie foarte frumos. Cu scoala este mai mult decat bine. Ma duc la scoala de placere, imi place foarte mult, am note foarte bune ..., sunt deja considerata un geniu. Mi-am perfectionat engleza si spaniola in acelasi timp, pentru ca am si multi colegi mexicani. Sunt in echipa de "softball" a liceului (m-am transferat de la baschet la softball, am vrut sa incerc ceva nou si pot sa spun ca imi place ... totusi cred co o sa joc si baschet). Pentru mine, fiecare zi aici este speciala, mereu invat cate ceva nou si interesant. E o experienta unica. Va multumesc pentru tot, ma simt foarte bine, exact ca intr-o familie. O sa va mai scriu, salutari tuturor.
Kovacs Robert, Baia Mare - Liceu in America
Sunt asa de ocupat ca in timpul saptamanii abia am vreme sa imi verific mailurile. Scoala o am pana la ora 2:35 si dupa aceea ma duc la antrenament pana la vreo 5. M-am apucat de atletism (track). Dupa ce vin de la antrenament trebuie sa invat, daca nu adorm. Mi se pare foarte interesanta viata aceasta de student strain la schimb, cum ar veni in traducere libera (chiar, voi cum traducetzi foreign exchange student?). Aici in orashul meu toate grupurile de prietenii sunt formate de cand a inceput scoala. Sa te inrolezi in ele nu este greu, dar mai greu ii sa le alegi sau sa te aleaga ele pe tine. Aici, ca sa fii student din alta parte, neaparat inseamna ca eshti geniu sau cam asa ceva. Si ceea ce am descoperit este ca orashele mici si medii devin plicticoase de la o vreme. Eu zic ca intr-un fel am nimerit intr-o zona buna. Regiunea asta in care sunt eu ( Hamilton county) este printre primele 10 Cele Mai Bogate Regiuni din State. Cu familia ma inteleg foarte bine, am devenit foarte buni prieteni, avem o relatzie stransa. Ce sa mai spun? America este faina, dar sincer sa fiu, acuma ca am trait aici, ar fi printre ultimele locuri in care ash veni sa traiesc. Oricum, nicaieri nu-i ca si acasa. Cand am inceput sa scriu mailul asta, am inceput sa-l scriu in engleza, deci experientza asta chiar ma afecteaza. La scoala este bine, lucrurile merg perfect. Am doar nishte probleme cu US History (sunt probleme minore pt ca urasc istoria ca materie - dar se rezolva). Sigurul lucru care nu-mi place este ca orashele de marime medie, ca acesta, nu au transport in comun, deci nu pot sa ma prea deplasez.
Cristian Ardelean, Satu Mare - Liceu in America
Totul a inceput acum aproximativ opt luni. Era o zi de sambata. M-am trezit dimineata devreme si am inceput sa caut in arhiva de ziare a tatalui meu. Aveam sa realizez cateva ore mai tarziu ca acea zi imi va schimba viata. De cand am fost mic copil, mi-am dorit sa vizitez Statele Unite ca sa "gust" adevaratea libertate. Din totdeauna am visat sa fiu alaturi de "Statuia Libertatii", dar stiam ca acest lucru nu se va realiza foarte curand in viata mea. Credeam ca cer prea mult. Dar aceea zi mi-a schimbat viata. "Elevii romani pot invata un an intr-un liceu public din Statele Unite". Din acel moment aveam sa realizez ca acel neinsemnat articol pentru multi, dar foarte important pentru mine avea sa-mi schimbe viata, sa ma ajute sa-mi implinesc un vis pe care nu cu mult timp inainte il consideram imposibil de realizat. Si iata, acum, cu ajutorul echipei IEC sunt in Statele Unite. Aici in Statele Unite cred ca am realizat ca este exact cum am visat. Persoanele din jur sunt foarte prietenoase si foarte deschise. Primul meu contact cu Statele a fost familia mea (host family). Shelley (actualmente divortata) este o profesoara foarte sociabila si cu un adevarat simt al umorului. Chris (my host brother) are 15 ani si este un adevart prieten pentru mine. Momentan este un excelent pianist si face balet la Academia Americana de Balet. Sotul Rich, desi este divortat de Shelley, ne viziteza foarte des si momentan este Judecator intr-un oras din apropiere Probabil cele mai placute momente le petrec impreuna cu familia vizitand noi locuri din Statele Unite (Statue of Liberty, Empire State Building ,China Town, Little Italy, etc.). Acum sunt de sase luni in Statele Unite si pot sa spun ca am avut parte de o experienta de care imi voi aminti pentru restul vietii mele si pentru aceasta vreau sa-I multumesc lui Dumenezeu, familiei mele din Romania (tatal meu, mama mea, sora mea Anca), pentru suportul oferit la nevoie, familiei din Statele Unite (Shelley si Rich Chris) si nu in ultimul rand echipei IEC care mi-a deschis calea catre un nou viitor si o noua experienta.
Andreea Pop, Baia Mare - Liceu in America
Eu sunt bine si chiar imi place aici, am inceput sa-mi fac prieteni si toata lumea e foarte de treaba si prietenoasa. Cu colegii ma inteleg foarte bine, mai ales cu o colega a mea care este din Cehia. Am realizat ca engleza mea s-a imbunatatit mult si ma bucura lucrul asta, am inceput sa ma acomodez cu locul asta si ma simt chiar bine aici....la scola e bine ...numai ca avem cam multe teme, dar in rest e ok....profesorii sunt de treaba si se ocupa de noi.
Dana Danielescu, Constanta - Liceu in America
A trecut aproape o luna de cand a inceput scoala aici shi o luna de cand am ajuns aici. Ce pot sa zic? Imi place foarte mult mai ales ca in sfarshit, acum aproximativ trei saptamani, mi-am schimbat familia. Acum pot sa zic ca o sa am cu adevarat un an frumos si plin de experiente noi alaturi de noua familie, noii prieteni shi chiar noii profesori. Oamenii de aici stiu sa trateze un strain shi in nici un caz nu il trateaza cu indiferenta...din contra-ca unul de-al lor. Am avut parte primele saptamani de niste momente neplacute dar acum sunt sigura ca nu or sa se mai repete si cine stie? poate chiar o sa ma intorc la colegiu aici. Cred ca v-ati dat seama ca ma simt intr-adevar bine cu toate ca mai am momente cand imi este foarte dor de tara, de familie...dar de fiecare data stiu cum sa trec peste aceste momente.
Loredana Dobrescu, Timisoara - Liceu in America
Hello!!...ma bucur sa va ''aud''!!...eu una ma simt SUPER. Familia la care stau e super si nu am avut nici o problema...inca.... Avem activitati in familie aproape in fiecare weekend, de distractie...invatand din fiecare experienta cate ceva...Am fost: haiking, booling, voley(meciuri), plimbat cu barca pe rau, petreceri, discoteca si altele. La scoala totul e O.K. ...e mult mai usoara decat cea din RO...profesorii sunt super (nici nu se compara cu multi de ai nostrii, care se considera buni)...dar de invatat inveti de mii de ori mai mult(de exemplu, la ora de engleza ne-a cerut sa citim 700 de pagini pe trimestrul acesta
Flavius Puie, Zalau - Liceu in America
Desi Van Buren este un orasel destul de mic, pot sa spun ca inca nu m-am plictisit aici. Cu familia gazda ma inteleg super-bine, chiar mai bine decat cu propria mea familie. Chiar daca au trecut mai bine de trei luni de cand sunt aici, inca nu simt acel dor de casa de care multi pomenesc. M-am acomodat repede cu modelul de viata american si am inceput chiar sa invat cate ceva din cultura lor. Am vizitat, impreuna cu "my host family", o gramada de lucruri interesante in superbul oras St. Louis (cum ar fi: Gateway Arch si muzeul de sub arc, Union Station, Science Center, the Zoo si nu stiu mai cate ca nu prea imi aduc aminte). Saptamana viitoare voi merge la..., cred ca "Six Flags" ii zice - e un parc de distractie tot in St.Louis. De-abia astept!!! Tocmai am primit rezultatele la testul national, ACT ii zice, pe baza caruia ma vor admite mai departe in colegiu. Nu prea sunt incantat de isprava pe care am facut-o (doar 22 puncte), da sper ca va merge pentru Universitatea din Rolla. Sunt curios daca aveti alte programe prin care imi pot continua studiile aici si as vrea sa-mi trimiteti cateva detalii.
Vasile Siminitsky, Chisinau - Liceu in America
I just wanted to say thank you for everything. Maybe you don't realize, but you have changed my life. I am doing really great now in College. I am a straight "A" student. Thanksgiving is in a month, I know, but I decided to thank you now. I just wanted to let you all know that I will be grateful for the rest of my life. I had a dream and you helped me realize it.
Adelina Gherman, Timisoara - Liceu in America
Eu am inceput scoala aici de mai bine de 3 luni. Mi se pare usor la scoala, mai ales la trigonometrie. Cu familia de aici ma inteleg destul de bine, mai ales cu fata lor pentru ca este de aproape aceeasi varsta cu mine. La scoala incet, incet imi fac prieteni. Oamenii de aici sunt prietenosi si ma inteleg bine cu majoritatea. Singura problema e ca nu ma prea pot obisnui cu orasul. Am venit dintr-un oras mare cu sute de mii de locuitori intr-un oras destul de mic. Am crezut ca ma voi obisnui cu
timpul dar pana acum nu am reusit. Acest lucru nu ma deranjeaza foarte mult avand in vedere ca ma inteleg destul de bine cu toti...
Cu engleza e bine. Nu am probleme. Ii inteleg si ma inteleg cand vorbesc cu ei. Nu stiu ce altceva as mai putea sa zic. Acum astept Thanksgiving si apoi sarbatorile de iarna. Sunt nerabdatoare sa vad cum sarbatoresc Craciunul aici!
Corina Cercelaru, Focsani - Liceu in America
Aici lucrurile stau mai bine decat ma asteptam. Familia e grozava, ma simt foarte bine la ei. La scoala a fost mai greu la inceput dar m-am adaptat si am reusit sa-mi fac cativa prieteni.
Nu regret ca sunt aici, e o experienta minunata. Va multumesc!
Georgiana Simion, Focsani - Liceu in America
Pentru o persoana nascuta si crescuta intr-un oras din Romania , a te trezi in fiecare dimineata in S.U.A. este un miracol, dincolo de orice cliseu. Perceptiile mele despre America au fost total gresite. N-as fi crezut ca oamenii de aici pot avea un comportament atat de asemanator cu cel al romanilor. Cei de aici sunt foarte deschisi catre nou si foarte curiosi in legatura cu Romania , pentru ca putine informatii despre tara noastra trec oceanul. De cand am coborat din avion si pana acum, am ras intr-una. Atat parintii mei gazda cat si colegii au un simt al umorului debordant pe care inainte il intalneam numai in comediile americane. Scoala e diferita dar diferenta nu inseamna neaparat ceva rau. Am avut si am noroc de niste profesori competenti care ma ajuta sa ma integrez in colectiv si sa fac fata limbii straine. Nu stiu daca m-am indoit vreodata ca venirea mea aici e cu adevarat un pas catre independenta si maturitate; probabil ca da. Totusi, gandul la ziua in care am vazut articolul in ziar despre programul "An academic intr-un liceu public din S.U.A." ma face sa zambesc de fiecare data.
Multumesc parintilor mei pentru ca mi-au oferit posibilitatea de a veni aici si multumesc coordonatorilor programului pentru ca mi-au gasit familia tipica de americani primitori, care sa ma faca sa ma simt ca acasa.
Diana Dumitrascu, Campulung Arges - Liceu in Danemarca
Cu ceva timp in urma, inainte sa plec de acasa, multa lume mi-a spus ca o sa-mi fie greu acolo singura.ca danezii sunt foarte reci, ca toti nordicii, de altfel.Dar de dum am ajuns aici am vazut exact contrariul: danezii nu sunt deloc reci, ci din contra sunt foarte primitori si draguti.
Familia la care locuiesc e formata din sapte membri: tata Kim, mama Birgitte, fiicele lor AnneMette (16) si Marlene (14), un catel Pelle si doua pisici (Ole si Mille). Toti sunt mai mult decat foarte draguti si amabili.(Ole e preferatul meu pentru ca e foarte rasfatat.).
A doua zi (dupa ce am ajuns aici) am mers cu "taty" si "mamy" la scoala.doar ca sa o vad si sa vorbim cu profesoara care se ocupa de mine.Si trebuie sa spun ca nici nu-mi inchipuiam ca e asa cum e.adica e super! Exact ca in filme. Desi pare neterminata (inauntru), toate clasele sunt 'echipate' ultra-modern.
In timpul zilei (se invata numai dimineata) noi, elevii avem doua pauze mari (de la 9.40 pana la 10.00 si de la 11.35 pana la 12.05), timp in care mergem in sala de mese pentru a lua o gustare sau doar pentru a sta de vorba.
Profesorii sunt la fel de draguti ca si familia (si de altfel ca toate persoanele cu care am intrat in contact). Doar ca trebuie sa predea in daneza.dar unii dintre ei mi-au explicat cam cum e cu materia, iar la mate, de exemplu, dupa ce termina de predat, profesoara vine langa mine si imi explica lectia in engleza.si ne apucam de exercitii. Dar si colegii sunt foarte draguti. Cand am ajuns aici, scoala incepuse cu o luna in urma, dar nu m-au privit ciudat, de parca as fi fost picata din luna. mai ales ca am schimbat clasa. la inceput am fost in anul doi (cu persoane de varsta mea si mai mari), iar acum sunt in anul trei (cu persoane de 18-19 ani). pentru ca aici materia se parcurge putin mai incet (dar mai profund).
Nu sunt eu nici prima, nici ultima 'exchange student' care vine la Haderslev Katedralskole.poate sunt doar prima din Romania. Asa ca au si ei un program destul de bine pus la punct pentru noi. De doua ori pe saptamana (timp de zece saptamani) mergem la un centru special de invatare a limbii daneze (eu si ceilalti studenti exchange din toata lumea: Canada , SUA, Mexic , Chile , Germania , Hong-Cong , Kenya .), iar la scoala auzim aproape numai daneza. asa ca vrem, nu vrem, tot o sa invatam!
Iar acasa, binenteles ca nu stam degeaba, pe mine, cel putin, ma ajuta si "mamica" mea.cam o data pe zi sau o data la doua zile avem lectii de daneza si am inceput sa vorbim deja!
Razvan Horga, Oradea - Liceu in Austria
Lunea si vinerea am cate 2 ore la biblioteca in care imprumut carti si supraveghez. Asta e pe baza de voluntariat. Suntem cativa elevi si un profesor care ne ocupam de biblioteca si acoperim programul unei saptamani. Si cum lunea si vinerea aveam ore libere pentru ca am renuntat la atelier si picture, m-am gandit ca ar fi o idee buna sa ajut aici. Oricum cred ca imi foloseste. Si este si foarte simplu. Tot ce am de facut este sa citesc codul de bare al cartii, care se face automat. Acum miercuri este ziua nationala a Austriei si avem liber. Saptamana viitoare sunt iar ceva sarbatori religioase si mai avem 3 zile libere. Iar intre 2-3 zile libere mai avem cate o teza. Am avut deja una la engleza si vineri mai am la matematica. In rest extemporale. Am avut vineri unul la fizica. A fost in regula, zic eu, ramane sa vad si rezultatul. Problema este ca la fiecare extemporal, fie el de matematica, chimie sau fizica primim teorie si asta inca merge destul de greu. Cu limba ma descurc destul de bine, dar in fiecare zi apare cate o problema noua de gramatica si in general nu sunt simple. Oricum este un progres. Si am progresat si la franceza. De fapt, eu n-am studiat-o niciodata dar am prins cate ceva din zbor si aici ma descurc chiar bine, in special la vorbit. Iar la extemporal am luat, hazliu, unul dintre cele mai mari punctaje din clasa. Oricum imi dau seama ce avantaj e ca romana provine din latina.
Marius Pui, Reghin - Liceu in America
Ceea ce-mi place la americanii astia e ca 80% din oamenii ce i-am intalnit sunt tare draguti si binevoitori. De exemplu la telescaune pe partie, unde de obicei e destul de stresant, daca inaintai prea mult, iti ziceau frumos sa mergi inapoi iar tu puteai glumi cu ei. Imi place ca ei n-au o asemenea lipsa de respect pentru tineri ca-n Romania . Adica un tanar poate vorbi foarte detasat cu o persoana mai in varsta. Ceea ce e misto ca nu iti da senzatia ca esti doar un copil, si nu iti creaza acea sfiala fata de un adult.
Ei si ce sa mai zic? Peste 2 saptamani va fi Thankgiving in 24 cred, cu scoala e ok, n-am de ce ma plang, sunt super bine.
Angi Pugna, Oradea - Liceu in Japonia
Viata mea aici e in continuare super palpitanta si ircat!!! Pe langa ca am in fiecare zi scoala si apoi clubul de tenis si ajung la 8 seara acasa, acum mai am si intalniri pentru concursul de engleza care va fi peste o saptamana. Trebuie sa ma apuc serios sa ma pregatesc de discursuri si de examene. Cu japoneza ma descurc din ce in ce mai bine, pe zi ce trece e tot mai bine. Asta e logic si nu are rost sa dau mai multe detalii. Formidabil e ca si cu engleza si germana e mai bine. Adica avand profi nativi la ambele, era si cazul.
Englezoaica, adica profa de engleza nu m-a crezut cand i-am zis ca limba mea oficiala nu e tot engleza !! looiii!!!
Saptamana trecuta a fost festivalul Universitatii Yokohama, unde e si sora mea gazda si prietena mea japoneza care a fost nascuta in Romania . Asa ca bineinteles m-am dus. Imi zicea Nagisa (host sis) inainte ca universitatea ei e foarte mica. Banuiesc ca stiti ce urmeaza. Universitatea ei foarte mica, se intinde pe nush cati zeci de kilometrii si are numa vreo 20 de cladiri :))) si mai e si veche de nush cate sute de ani. Festivalul in sine a fost de asemenea extraordinar. Nagisa a participat la ceva dans hip hop si chestii de genu. Ma gandeam ca o sa ma plictisesc de mor avand in vedere ca acest gen nu se incadreaza in gusturile mele. Dar spre marea mea surprindere, cand i-am vaut cat de fain au dansat si cat de buni erau toti, chiar mi-a placut la nebunie. Apoi si restul activitatilor au fost extraordinare dar nu am acum timp sa le descriu pe toate. Pe zi ce trece ma indragostesc tot mai tare de Japonia, dar asta nu inseamna ca nu mi-e dor de acasa.
Fain ca aveti greva desi eu cred ca nu stiu ce as face sa nu fie aici scoala..., aici nu exista greva sau proteste, numa chinezii mai protesteaza o data la 10 ani ca nush ce japonez a facut nush ce, da nu e nimic serios. De exemplu, acum au protestat ca prim ministrul japonez s-a dus sa se roage intr-un templu chinezesc..., nimicuri si au si uitat a doua zi de eveniment, dar sa faca greva la scoala..., ar fi ceva imposibil.
Raluca Mocanu, Suceava - Liceu in America
Hello, sunt foarte bine, ma bucur de ultimele zile de vacanta. Sunt in Santa Rosa , Down South, e frumos. Thanksgiving a fost foarte interesant pentru mine. Desi sunt ocupata mereu, stiu cine m-a ajutat si ma gandesc mereu la cei de departe! Scoala merge foarte bine, m-au surprins cu "premierea" lor de la sfarsitul "first quarter", la care am primit un "certificate of achievments", nu ma asteptam dar a fost dragut.
Am emotii pentru viitori students exchange. I know they will have a blast, it is a great experience, but it is not easy at all! Keep in touch, my favourite team!
Radu Fenesan, Pitesti - Liceu in America
Salutari din Kentucky,
Aici pentru mine totul merge foarte bine. Cu scoala, desi am cursuri Honors si AP (nivel de colegiu) ma descurc foarte bine si sunt pe lista First Honor Role (elevi cu media peste 95%). Familia gazda s-a dovedit a fi perfecta pentru mine pentru ca sunt niste oameni super si imi face placere sa locuiesc cu ei. Pot spune ca acest program a avut un impact foarte pozitiv pentru mine si ma bucur ca am facut aceasta decizie sa vin aici pentru un an. Mi-am facut multi prieteni si nu am avut probleme cu adaptarea in comunitate pentru ca toti sunt foarte prietenosi si de treaba. Acum ma bucur de mini-vacanta de Thanksgiving pe care o am (nu la toate liceele din state exista asa ceva) si luni ma pregatesc sa incep scoala din nou.
Tamas Szabo, Targul Secuiesc - Liceu in America
The school is going quite well. I`ve still got sometimes problems, but I think I can handle them. I think this is a great experience, and a good way to learn how things are working here, how people proceed in a different culture, and last but not least, to learn English. I`ve seen that the most of the exchange students in Bismarck area are from Asia, Germany and South America.
Steliana Ilea, Cluj - Liceu in America
Ne-am intors dupa calatoria noastra in SUA si m-am gandit sa va scriu cateva randuri. Sa stiti ca l-am gasit foarte bine pe Horatiu, optimist, putin schimbat (in bine), mai responsabil si cu o alta viziune asupra lucrurilor. Familia la care locuieste este o familie deosebita, niste oameni foarte calzi, deschisi si foarte receptivi la doleantele copiilor. Conditiile de cazare sunt destul de "aglomerate", dar ei se simt destul de bine impreuna iar noi nu am mai acentuat pe acest aspect. Horatiu se intelege foarte bine cu baiatul cel mare al gazdei care este in clasa a 12, iar cu amandoi copii este coleg la sport. Noi suntem foarte impacati sufleteste ca am fost sa vedem ce este exact acolo, mai ales ca dupa cum Horatiu nu prea ne povestea, nu stiam situatia exacta.
In una din zile am vizitat scoala, ne-am intilnit cu directorul care ne-a vorbit foarte frumos de Horatiu si cu profesoara de matematica care era incantata ca-l are ca si elev. Acest lucru ne-a incantat si pe noi, nu numai pe Horatiu. In acea zi am participat si la un meci de baschet ,unde am vazut conditii adevarate de sport in scoala.
Marina Ghegeliu, Constanta - Liceu in Austria
Beneficiez de sansa de a fi exchange student in Austria. E o experienta inedita. Pana acum am facut cunostinta cu oameni si locuri pe care doar in carti sau la televizor le intalnisem. Este lume care ma intreaba cum am ajuns sa fiu exchange student si atunci eu povestesc despre IEC si despre examenele pe care le-am avut. Asta am facut si cand am ajuns la familia din care fac acum parte, familia mea gazda. Sunt niste persoane minunate, intelegatoare, rabdatoare si dornice sa afle cat mai multe despre cultura din tara mea. Purtam deseori discutii din lumea politica, a satului traditional romanesc si chiar din lumea religioasa. La scoala mi-am facut prieteni atat printre colegi cat si printre profesori. Sunt bucuroasa cand reusesc sa iau o nota mare, atata doar ca notele nu se compara inca cu cele din Romania. La limba germana mai am putin de lucrat, insa in rest totul este bine.
***
Stiu ca nu am mai scris de foarte multa vreme si imi pare rau pentru asta. Cred ca numarul celor care au avut parte de asemenea experiente placute cu voi a crescut considerabil pe parcursul anilor si astfel de mailuri nu sunt ceva extraordinar, dar sper ca va poate trimite gandurile mele cele mai sincere.
Vremea de afara (ninsoare, liniste, patura de alb) ma duce cu gandul la trecut si la cat de bine m-am simtit in Austria. Pe aceasta cale doresc sa va multumesc ca m-ati sustinut si m-ati ajutat cand am avut nevoie. De asemenea doresc sa va urez dvs si intregii echipe sa aveti sarbatori fericite alaturi de cei dragi si toate cele bune pentru anul care vine.
Maria Cacenschi , Buzau - Liceu in Germania
Daca povestesc ce e pe aici, cred ca e mai mult decat ceva frumos, e exceptional. Asa, pentru inceput vreau sa va spun ca e complet diferit de ceea ce ma asteptam eu. Credeam ca o sa dau peste oameni morocanosi si infumurati cu care nu o sa pot schimba nici doua vorbe. Ei, spre norocul meu nu sunt asa. Am parte de o familie foarte dragutza, de niste colegi cu care ma inteleg super si nu in ultimul rand de profesori "de treba". Ceea ce m-a surprins cel mai mult la scoala este ca materia e de o mie de ori mai usoara decat in Romania. Ceea ce am facut in clasa a 9 sau poate chiar a 8-a fac in clasa a 11-a. Dar, poate ca e mai bine asa pentru ca in felul acesta invat mai usor notiunile in germana. Profesorii sunt mai degraba elevi care stiu putin mai mult decat ceilalti din clasa. Ma bucura faptul ca fiecare profesor stie sa se coboare la nivelul fiecarui elev si sa-i explice ce nu a inteles. Am observat ca in felul acesta domnia sa elevul e mai atent la ce se intampla in timpul orei si nu prea are timp sa doarma. Pana acum nu am avut parte de nici o ora monotona... Acum sa va povestesc putin despre familia mea gazda...E super..."Tatal" e tobosar si cam in fiecare zi iau lectii de tobe. Imi face placere. Cu "mama" merg in fiecare sfarsit de sapt sa ma plimb si sa vad frumusetile landului Hanovra. In timpul saptamanii mai mergem si la cumparaturi. Aaaa....si sa nu uit. In fiecare miercuri si vineri avem cate o ora de aqua fitness, pentru sanatate. Cu "fratele" ma inteleg deasemenea foarte bine. Il cam stresez din cand in cand dar nu se supara prea tare...sunt dimineti in care incepem amandoi la aceeasi ora si mergem impreuna la scoala... Eeeehh...eu cred ca v-am povestit in mare cam ce se intampla pe aici...oricum, vreau sa va zic ca eu abia acum mi-am dat seama ce inseamna sa iei contact cu o societate mai dezvoltata decat cea in care traiai. E complet nou...si trebuie sa te adaptezi repede pentru ca o sa-ti faca bine pe viitor. Parerea mea... Acum pot spune ca am terminat cam tot ce aveam de zis,asa ca va doresc toate cele bune si o sa va mai scriu sa va zic cam cum e viata p aici. Tschüs, MARIA P.S.: Pot vorbi destul de bine in germana si inteleg cam tot ce vorbesc ceilalti (si sa nu uitati ca am facut doar un anisor germana).
Daniel Dragusin, Ramnicu Valcea - Liceu in America
Pana acum nu am intampinat nici o problema cu familia gazda, sunt foarte deschisi spre chestii noi si poti discuta cu ei orice. Planuiesc sa aplic pentru facultate in SUA. M-am interesat la scoala de testele necesare (SAT si ACT) si urmeaza sa le dau pana la sfarsitul programului. Mi-am facut foarte repede prieteni in liceu, unii sunt americani, altii sunt elevi de schimb (Germania, Norvegia, Uzbekistan si Costa Rica). Va multumesc pentru sansa acordata. Toate cele bune.
Dana Cojocari, Chisinau - Liceu in America
Hi, Believe it or not it's easier for me now to write in English than Romanian. I guess it's in my blood. Anyway, I'm writing to say I'm already home and to thank you and IEC for a great year. I had a great host mom that is coming to visit us in August for two weeks. I gained great friends and a neat experience. I've been to New York (where I saw and met Julia Roberts and Bradley Cooper on broadway), to Florida, to Washington DC and almost all over Virginia. It's been a cool year and I had a nice school experience. My school was 80% black and it's been wonderful. I understood that the African-American community is so full of life and opinions and thay are so smart. I had a lot to learn from them. Overall my year has been really close to perfect and I say thank you for contributing to it.
Alina Pienescu, Timisoara - Liceu in America
Cu Diana vorbim aproape zilnic, este incantata de tot ce "ofera" America; s-a acomodat cu familia Marthei, a facut cunostinta si cu vecinii din jurul familiei gazda. In general este bine. Asteapta cu nerabdare sa inceapa scoala (ii plac la " nebunie " dotarile pe care le are), cauta sa-si achizitioneze un laptop pentru a comunica mai usor.
Andra Nicolau, Buzau - Liceu in America
Buna ziua. Va scriu sa va informez cum o mai duc pe aici.Probabil sunteti informat de reprezentantii locali dar sa va zic eu mai multe. Acum am terminat "sfertul" de semestru si e foarte bine. Mediile sunt destul de mari. Cam A pe linie (99-chimie, 100-mate, 99-chineza, 93-engleza si perfect attendance. In rest am prieteni dar nu pot sa socializez in afara scolii pentru ca nu am voie sa conduc (am incercat ceva negocieri cu reprezentantul local dar...nu) si stau cam departe de zona mai aglomerata a orasului. Probleme cu my guardian nu am chiar deloc. E o batranica dulce. Singurul inconvenient e ca...eu am 17...dumneaei 70..., nu avem aceleasi idei referitoare la distractie:). Nu au fost interferente scoala - distractie chiar deloc. In rest nu stiu ce sa va mai zic. Am dat PSAT acum si am facut zic eu foarte bine si ma pregatesc pentru SAT pentru primavara.
Alexandra Ghidoarca, Braila - Liceu in America
Nu am crezut o clipa ca Idaho imi va oferi atat de multe lucruri sa vad si sa testez. In curand se va deschide sezonul de schi si va fi super. La scoala e ok, e usor, ma descurc, am numai "A". In paralel invat si spaniola pentru ca, mai nou, am descoperit ca in Idaho, de fapt prima limba (neoficial) e spaniola. E super....
Cu colegiu ma schimb dupa vant. Am mai adaugat pe lista mea San Francisco, Chicago, Detroit si NY...ma gandeam si la San Diego, dar nu e chiar genul meu de oras in sensul climei, obisnuita ca la Braila, iarna sa bata crivatul si vara sa fie sufocant de cald....San Francisco e "cam" perfect. San Diego e mereu caldut si imi place sa fie cald, dar nu mereu.
Monica Mustata, Braila - Liceu in America
Trebuie sa va spun ca sunt deja de o luna de zile la familia gazda, lucrurile decurg foarte bine. Parintii sunt foarte prietenosi, deschisi si intelegatori iar cu copii ma intzeleg foarte bine. Singura problema sunt pisicile...sunt prea multe.
La scoala merge si acolo foarte bine, m-am imprietenit cu majoretele... singura materie la care am B e American Government ..in rest am numai A+ sau A
Sunt foarte incantata ca sunt clasa a 12-a aici...si o sa am ocazia sa primesc o diploma.
Nu stiu ce sa va ma spun. Vroiam doar sa va spun ca sunt bine si foarte multumita.
Mihnea Bucur, Rm Valcea - Liceu in America
Totul e foarte bine aici in Terre Haute. Din prima zi toata lumea a fost foarte prietenoasa si ajutatoare, mai ales ca nu intelegeam decat ce zicea Alyce, host-mum-ul meu, care se straduieste sa vorbeasca corect. In rest trebuia sa intreb o data, de doua, de trei ori ca sa inteleg ce vorbeau cu mine. Cei de la scoala m-au ajutat de asemenea foarte mult, in a doua zi dupa ce am ajuns aici am fost sa ma inscriu si consilierul de acolo m-a ajutat sa imi aleg cursurile astfel incat sa primesc si diploma.
Mi-a aratat scoala, care este total diferita de scolile cu care eram eu obisnuit si de asemenea m-a introdus antrenorului echipei de fotbal a scolii. La antrenamente am cunoscut o gramada de lume,cu care majoritatea acum sunt prieten. Antrenorul a fost de asemenea foarte rabdator cu mine, imi explica de trei ori in engleza si spaniola ce voia de la mine, pana intelegeam. La doua saptamani dupa ce am venit eu, a ajuns si fratele meu pentru un an, Robert. Imediat ne-am dat seama ca avem foarte multe lucruri in comun, inclusiv inaltimea si greutatea, asa ca nu a fost prea greu sa ne intram in rolul de frati. Scoala a inceput in forta din prima zi si desi eram la inceput speriat de schimbari si nu prea intelegeam cum functioneaza sistemul lor, cei din echipa de fotbal si nu numai mi-au aratat tot ce trebuia sa stiu. Pot sa ma laud ca m-am adaptat foarte repede cu toate schimbarile si dupa putin timp dupa ce am ajuns aici deja eram tratat ca un american, nu ca un "exchange student from Romania". Bineinteles ca m-au intrebat tot felul de lucruri pe care le vazusera ei in filme, gen "ai vazut vreodata vampiri?" sau "in Romania se vorbeste engleza?", dar am incercat sa nu rad si le-am schimbat parerea despre tara noastra.
Fiind o scoala relativ mica, acum cunosc aproape pe toata lumea si incep sa nu ma mai simt in plus. In fiecare week-end cineva ma invita undeva si de fiecare data ma distrez, desi si distractia e diferita de cea de acasa. La inceput era plictiseala mare pentru ca singur nu aveam ce sa fac, dar acum totul e mult mai palpitant. Am si calatorit cu noua mea familie, am fost la Chicago de Labor Day si apoi la plaja pe malul lacului Michigan. In Chicago am vazut tot ce era de vazut, inclusiv cartierele pline de imigranti, care aratau ca in filme. In Indiana am calatorit cu echipa de fotbal, cand aveam meciuri in deplasare, dar nu mi s-a parut nimic interesant, doar lanuri de porumb peste tot.