Liceu in Japonia

Clarisa Abalasei, Iasi 

Konnichiwa! Buna ziua! Numele meu este Clarisa si acum sunt in Japonia datorita programului vostru. Sunt foarte incantata ca am ales acest program. Iti ofera o experienta unica.

Voi sta in Japonia pentru un an, dar nu-mi vine sa cred ca a trecut mai bine de o luna. Fiecare zi e diferita de cea precedenta, astfel timpul trece repede. Nu am sindromul "dor de casa" pentru ca zilnic ma distrez. Am invatat sa apreciez viata si momentele frumoase.

In Japonia, in general, vremea e insorita si calduroasa. Nu ma deranjeaza umezeala. Mancarea este extraordinar de buna, fiind in acelasi timp sanatoasa si gustoasa. Descoperi in fiecare zi cate ceva nou.
La scoala merg cu bicicleta impreuna cu un vecin, Go-Kun.Suntem in anul II, dar avem clase diferite. Ma inteleg foarte bine cu el pentru ca stie engleza si mi-e mai usor sa invat cuvinte in japoneza cu el.

M-am adaptat foarte repede, fiind inconjurata de oameni primitori, pozitivi si interesanti. Familia mea este formata din: mama, tata, 2 surori, 1 frate si 2 nepoti. Fiecare membru este diferit, facand conversatiile foarte interesante.
In fiecare joi, am activitate cu coordonatorii locali din orasul meu. Din cand in cand, mergem in Nagoya, la o reunine mai mare, urmata de un timp petrecut la restaurant, vorbind in alte limbi.
Acum fac mai mult sport decat in Romania, iar asta imi intareste imunitatea. O data pe saptamana fac HULA cu mama lui Go-Kun. La scoala fac parte din clubul de inot.

Prima mea zi de scoala a fost de neuitat: faceam turul scolii cu Yamada-Sensei, cand deodata aud exclamari din toate partile. Erau colegele mele strigand "Kawaii!" (draguta), "Shiroi!" (alba), "Kirei!" (frumoasa). M-am simtit ca o vedeta, sincer sa va spun. Aveam zambetul pana la urechi si ochii sclipind de fericire. Acum, la scoala fac 4 limbi: franceza, engleza, japoneza, coreeana. Natura care ma inconjoara are un aer tropical. Ma joc in gradina casei impreuna cu nepotica de 2 anisori.

Pe scurt, viata mea este un incontinuu zambet combinat cu rasete. Va multumesc foarte mult si abia astept sa petrec alte clipe frumoase alaturi de familie si prieteni.

Paul Puscas, Timisoara

La scoala totul este super. Am avut emotii la inceput, dar din prima zi mi-am dat seama ca am cei mai buni colegi de pana acum. Baietii fost cam timizi la inceput, dar la pranz m-au chemat sa luam pranzul impreuna si au inceput sa se prezinte pe rand. Fetele nu sunt asa de timide, de dimineata mi-au pus foarte multe intrebari si am aflat foarte multe de la ele despre Japonia, chiar din prima dimineata de scoala. Majoritatea sunt foarte deschisi daca asa sunt si strainii, si nici nu vor fi probleme de limba.

In ultimele doua zile am ajutat la pregatirile Festivalului Inagakuen si de aceea am parasit scoala in fiecare zi in jurul orei 6 (la 7 se inchide). Nu m-am gandit niciodata ca voi petrece atat de mult timp la scoala si inca cu mare placere. Timpul a zburat foarte repede in fiecare zi.

Noul sistem este foarte eficient, dar e cam greu sa ma adaptez, la sfarsitul zilei sunt rupt de oboseala. Am vazut membrii clubului de dans cum se antreneaza si transpira, pentru ca astazi si maine sa danseze in fata a mai multor oameni. Orchestra si majoretele, la fel, s-au antrenat din greu. Mi-ar fi placut foarte mult sa fi fost si eu intr-un club la scoala, in Romania. Dar mi-am dat seama ca asa ceva e, inca, prea mult pentru tara noastra. 

Imi plac foarte multe lucruri in Japonia, oamenii, limba, cultura, imbracamintea, muzica. Aici se respecta munca si simplul fapt ca le invat limba e foarte apreciat. Sunt foarte curiosi cand te cunosc dar eu sunt suparat cu nu pot sa le explic ce am putea invata noi, romanii, de la ei.

Acuma nu mai imi vin idei, dar tin un jurnal, in care scriu in fiecare zi ganduri si cam ce am facut, am sa va mai scriu ce mai este nou.
As dori sa va multumesc de sprijinul din anul acesta, si pentru cel din anul trecut cand am fost in Elvetia la scoala.

***
Eu cred ca scoala este foarte grea aici. Copii stau la cluburi pana in jurul orelor 19.00 - 20.00, unii chiar si mai mult, iar clubul de tenis, de exemplu, fac antrenamente si inaintea inceperea cursurilor. Eu ajung acasa pe la ora 18.00 si sunt rupt de oboseala, nu stiu cum reusesc colegii mei sa mai invete pentru examene, au un test aproape in fiecare zi. Saptamna viitoare o sa incep antrnamentul in clubul de kyudo, tir cu arcul japonez. Ma intreb cum o sa fac fata.
Incerc sa invat in fiecare zi cat mai multe caractere, dar merge incet, este o limba complet noua. 

Angi Pugna, Oradea

Viata mea aici e in continuare super palpitanta si ircat!!! Pe langa ca am in fiecare zi scoala si apoi clubul de tenis si ajung la 8 seara acasa, acum mai am si intalniri pentru concursul de engleza care va fi peste o saptamana. Trebuie sa ma apuc serios sa ma pregatesc de discursuri si de examene. Cu japoneza ma descurc din ce in ce mai bine, pe zi ce trece e tot mai bine. Asta e logic si nu are rost sa dau mai multe detalii. Formidabil e ca si cu engleza si germana e mai bine. Adica avand profi nativi la ambele, era si cazul.
Englezoaica, adica profa de engleza nu m-a crezut cand i-am zis ca limba mea oficiala nu e tot engleza !! looiii!!!
Saptamana trecuta a fost festivalul Universitatii Yokohama, unde e si sora mea gazda si prietena mea japoneza care a fost nascuta in Romania . Asa ca bineinteles m-am dus. Imi zicea Nagisa (host sis) inainte ca universitatea ei e foarte mica. Banuiesc ca stiti ce urmeaza. Universitatea ei foarte mica, se intinde pe nush cati zeci de kilometrii si are numa vreo 20 de cladiri :))) si mai e si veche de nush cate sute de ani. Festivalul in sine a fost de asemenea extraordinar. Nagisa a participat la ceva dans hip hop si chestii de genu. Ma gandeam ca o sa ma plictisesc de mor avand in vedere ca acest gen nu se incadreaza in gusturile mele. Dar spre marea mea surprindere, cand i-am vaut cat de fain au dansat si cat de buni erau toti, chiar mi-a placut la nebunie. Apoi si restul activitatilor au fost extraordinare dar nu am acum timp sa le descriu pe toate. Pe zi ce trece ma indragostesc tot mai tare de Japonia, dar asta nu inseamna ca nu mi-e dor de acasa.

Fain ca aveti greva desi eu cred ca nu stiu ce as face sa nu fie aici scoala..., aici nu exista greva sau proteste, numa chinezii mai protesteaza o data la 10 ani ca nush ce japonez a facut nush ce, da nu e nimic serios. De exemplu, acum au protestat ca prim ministrul japonez s-a dus sa se roage intr-un templu chinezesc..., nimicuri si au si uitat a doua zi de eveniment, dar sa faca greva la scoala..., ar fi ceva imposibil.