Mesaje Participanti

Gasiti mai jos mesaje primite de echipa Centrului de Educatie Internationala de la elevii participanti in programe.

Lunile petrecute aici se numara printre cele mai frumoase experiente din viata mea. Cu toate ca sunt aici doar de jumatate de an am ajuns sa consider Parma o a doua casa. Cu familia la care stau ma inteleg minunat. In vacanta de iarna am vizitat Las Vegasul impreuna cu ei iar in vacanta de primavara planificam sa mergem la Disneyland. La scoala sistemul de invatamant este foarte diferit dar m-am acomodat destul de repede. Inca din prima saptamana am inceput sa imi fac prieteni. Atat profesorii cat si elevii sunt niste oameni minunati. La inceputul lunii au inceput sporturile de primavara. Eu m-am inscris la tennis, motiv pentru care ziua trece foarte repede. Pana acum totul a fost minunat...iar timpul petrecut aici este plin de amintiri frumoase. Ma bucur nespus ca am ocazia sa studiez un an in Statele Unite si le multumesc parintilor pentru ca ma sprijina in tot ceea ce fac. O primavara minunata!  

Am 16 ani si studiez in Elvetia pentru anul scolar 2009-2010. Faptul ca m-am inscris in program este cel mai destept lucru pe care l-am facut. Sistemul de aici este foarte diferit de al nostru, de exemplu aici colegii mei au inceput abia in anul al 10-lea fizica, dar s-au indreptat in alte directii, mai mult educatie civica, materii de genul asta. Ma bucur foarte mult ca ma aflu aici, le multumesc parintilor mei, care mi-au recomandat programul si coordonatorilor programului de schimb scolar.  

Imi place aici, suntem ca o mica familie. Noi stam intr-o viluta, fiecare cu camera lui si impartim 2 bai si o bucatarie. Sunt eu, Alex, kre e un roman in anul 2 si ma ajuta enorm si inca un italian care nu vorbeste engleza. E fain ca pana acum, noi ne intelegem. Se pune totul la comun, adik eu nu mi-am luat tigai, etc. mi-am luat o cana frumoasa cu oite, un bol si o farfurie si tacamurile mi le-a dat Alex. Camera incepe sa imi placa, incep sa ii dau un pic din stilul meu, iar dupa ce iti trimit mailul ma apuc de curatenie pt k imi place sa o tin luna. Oraselul e superb, are o eleganta si o traditie pe care de obicei le intalnesti in filme. Are chiar si un mic port insa apa e cam secata (nu inteleg cum, pt k aici chiar ploua non-stop).
Toti mi-au zis k vb engleza americana, k am accent american. M-au intrebat dak sunt de acolo si le-am zis k am locuit un an in State.  

Orasul e foarte frumos si linistit, cu oameni mult mai primitori decat ma asteptam. M-am acomodat repede cu locurile si cu limba. Scoala este foarte bine oraganizata, iar profesorii ofera o atentie deosebita elevilor internationali. Cursurile sunt interesante si captivante si este o placere sa particip la ele. Am reusit sa imi fac multi prieteni intr-o perioada scurta de timp. Conditiile de cazare sunt foarte bune si este foarte interesant sa intri in contact cu obiceiurile oamenilor din Marea Britanie. Pana acum a fost o experienta extraordinara si sunt sigur ca asa va fi si de acum incolo.  

Voiam sa va multumesc fiindca v-ati ocupat de plasarea mea in America. A fost un adevarat succes. Imi place foarte mult familia la care stau , ma integ foarte bine cu ei. Scoala a inceput de 3 saptamani, sunt foarte incantata. Mi-am ales materii foarte dragute si imi place ca totul e nou. E interesant sa descopar alta cultura - e o experienta benefica. Imi place ca stau intr-un orasel asa mic fiindca m-am acomodat repede cu spatiul si oamenii sunt prietenosi.
Dor de casa...hmmm...mai am uneori mici crize, ma panichez ,dar sunt sigura ca o sa fie bine.
Ramane sa va mai scriu atunci cand o sa imi fie chiar dor de casa si o sa ma plang ca vreau la mami !  

Am petrecut un an extraordinar in Olanda, a fost foarte util si educativ. Va multumesc pentru program.  

Salutari din Braila, Romania! Va transmit prin acest mail ca am ajuns cu bine in Romania si ca am incheiat anul scolar cu bine. Va multumesc enorm pentru tot sprijinul pe care mi l-ati acordat cat timp am fost in Statele Unite. Voi fi recunoscator toata viata, deoarece am trecut anul acesta printr-o experienta foarte utila si interesanta, care m-a marcat in bine si in care m-am maturizat. Toate acestea cu ajutorul dumneavoastra, fara de care probabil ca nu as fi dus experienta la bun sfarsit. Va multumesc enorm de mult! Cu foarte mult respect, George.  

A fost o experienta de neuitat, mai ales fiindca am cunoscut multa lume, am aflat ce gandesc ei (chiar si despre Romania; e putin socant la inceput). Mai greu a fost cam in primele doua saptamani pana m-am acomodat, apoi totul a fost frumos si pot sa spun ca imi doresc sa fii ramas acolo, alaturi de colegii mei. Acum comunic cu ei pe internet si poate odata ma voi intalni din nou cu ei. Cum am mai zis, in Anglia sunt alti oameni, mult mai civilizati, sistemul de invatamant e total diferit.  

E o lume noua si foarte interesanta. La scoala e foarte bine, mi-am ales niste obiecte foarte bune, adica preferatele mele, printre care este si Drama. Scoala nu e tare departe de casa, profesorii sunt foarte placuti si multi imi spun ca vorbesc foarte bine engleza. Desigur sunt fericita cind aud aceste cuvinte. Din prima saptamina de cind am fost aici am calatorit in statul Oregon (Portland) si am vizitat familia lui Jeffrey, am vazut niste locuri de vis, care mi-au placut enorm si desigur ne ducem de Craciun acolo...si sunt fericita. Familia mea e foarte foarte buna, sunt niste oameni placuti si glumeti, le place sa calatoreasca mult, degraba vor pleca in Brasil la fata pe care au avut-o ca elev la schimb inaintea mea. Desigur mie dor foarte tare de casa dar sunt o persoana care rezista la greu...Salutari din State  

Mirpoix este o mica localitate la poalele Pirineilor, cu un centru istoric medieval deosebit de frumos. Anton locuieste intr-un sat la 5 km de Mirpoix de unde poate lua autobuzul sau bicicleta (se foloseste foarte mult bicicleta in zona, ceea ce lui Anton ii place). Gazdele sunt niste oameni minunati, extrem de placuti si primitori. Mincarea este foarte buna, gazda gateste minunat si se preocupa sa-i faca sederea cit mai placuta lui Anton. Cu baiatul gazdei se intelege bine, se joaca impreuna, dar la scoala au ore diferite, caci Damian este cu un an mai mic decit Anton. Scoala este extrem de interesanta si surprinzatoare pentru Anton. Este la nivelul de studii Premier (adica clasa a 11-a la noi la sectia Stiinte - daca vreti mai multe detalii imi spuneti si va scriu). Colegii sunt amabili si prietenosi, il ajuta cind are dificultati in intelegere si cauta sa-l integreze cit mai repede. Profesorii de asemenea sunt amabili, il intreaba daca intelege si ii mai explica dupa ore. Unele lucruri le stie de aici, altele nu, cert este ca e cu totul diferit de ceea ce stim noi (daca va intereseza, va detaliez). Singura problema este ca intelege mai greu limba, dar dupa primele 10 zile deja simte o imbunatatire a nivelului de intelegere si exprimare (ieri a raspuns de mai multe ori la Mate si Fizica-Chimie). La Engleza este mai avansat decit colegii si face in plus Germana (aici n-a facut, dar spera ca se va descurca intrucit profesorul este amabil si ii explica in Engleza)...Nota editorilor- Ioana Zahiu este mama lui Anton Zahiu, elev din Alexandra ce studiaza anul scolar 2008-2009 in Franta.  

E greu sa incep cu ceva anume...drumul a fost obositor dar interesant, fiind prima data cand calatoresc cu avionul. La aeroport m-au asteptat Irina si Katherine. Am ajuns repede acasa ca aeroportul nu e departe. Din prima seara nu stiu de ce m-am simtit aici ca acasa, sau nu chiar ca acasa, dar cel putin nu m-am simtit strain de locul asta. Irina e o femeie extraordinara si acum imi dau seama cat de noroc am fost ca am ajuns aici. Cateodata stau cu ea si radem de americani sau mai povestim de cum e la noi, ea fiind din Rusia. John e un copil bun, doar ca se joaca cam prea mult pe xbox si, ca orice copil la 10 ani, are mult prea multe mofturi. Si putine sunt cele care nu i se indeplinesc.
La scoala e bine, mai greu e cu trezitul la 5:30 ca la 6 e autobuzul. In unele zile ma duce Kit cu masina si atunci ma pot trezi la 6:30... dar m-am obisnuit. Cu notele pot spune ca o duc bine iar la scoala am inceput sa cunosc cat de cat ceva lume. Am venit aici sa-mi urmez visul de a juca basket in America si incep sa il traiesc. La sfarsitul lunii se aleg echipele, dar antrenamentele au inceput deja. Sunt sanse sa ajung in Varsity Team, dar in JV sigur ajung si ajung ca titular...deci e bine, nu?  

M-am intors cu bine in tara dupa o experienta de neuitat, care m-a maturizat si din care am invatat o multime de lucruri noi. Mi-am facut prieteni foarte buni din toata lumea. Recomand cu caldura programul oricarui adolescent care vrea sa cunoasca un alt mod de viata, sa-si imbunatateasca engleza si de ce nu, sa invete o alta limba straina (am studiat spaniola si mi-au dat chiar o medalie pentru ca eram cel mai bun la limba spaniola pe nivelul meu de studiu). E o modalitate prin care le poti demonstra strainilor ca Romania nu este numai o tara de hoti, cersetori si criminali, ci un loc unde exista si oameni prietenosi cu care poti purta discutii interesante.  

Experienta de care am avut parte anul acesta a fost uimitoare. Nu mi`am imaginat niciodata ca pot invata asa multe lucruri de cultura generala dar si din viata de zi cu zi. Pe langa faptul ca am vizitat 10 state si mi`am facut prietenii de o viata, schimbarea ce s`a produs in sufletul meu a fost evidenta. Ajungand acasa, prietenii mi`au spus ca sunt mult mai sociabila si ca m`am schimbat in bine in modul de a vorbi si gandi. Presupun ca este normal.... Familia gazda m`a ajutat foarte mult sa ma acomodez, avand in vedere ca "mama" era philipineza, venita in America cand a fost de varsta mea si stia cum e sa ai momente cand te simti singura si neajutorata. Scoala a fost un vis, exact ca in filme, imensa, cu 2000 de elevi de cls a 11a si a 12a. Am simtit ca am fost primita foarte bine si de colegi si de profesori, dar bineinteles, au existat si exceptii. Am participat la multe evenimente si mi`am facut multi prieteni, cu unii dintre ei mai tin legatura... Au fost multe momente cand lipsa de experinta si`a spus cuvantul dar ma bucur ca am avut si greutati, pentru ca am avut de invatat din fiecare cate ceva.
Anul acesta pentru mine a fost un vis implinit si pot sa zic ca nu am nici un regret...Nu uitati...if you really want something, stand up and speak for yourself!  

Este deja luna aprilie...asta inseamana k mai este 1 luna si se termina programul...insa parintii mei vor veni aici si impreuna cu ei voi pleca sa calatorim prin toata America! Cat despre experienta de aici, foarte tare, la scoala nici o treaba cu invatatura, foarte usor, cea mai mare distractie e cu oamenii...super de treaba te invita peste tot, la iesiri in oras...bowling...petrecerile lor, nu e plictiseala. Eu am locuit impreuna cu un exchange student din Germania si cu 2 "host brothers" care au 18 si respectiv 21 de ani, deci am avut masini la dispozitie si tot ce am avut nevoie ca sa ma pot deplasa! Ba chiar am mers cu unul dintre ei in multe calatorii la Houston, la shopping, sau la concerte gen Christina Aguilera, Pussycat Dolls si am faqt o gramada de chestii, petreceri si iesiri! Parintii sunt de treaba, ma lasa sa ies in orash, sa ma duc la prieteni sau orice alte activitati mai fac eu pe aici, totul depinde de ei...ei iti ofera libertatea de a face ce vrei (nu au fost niciodata probleme sa nu ma lase sa ma duc undeva sau sa fac ceva pe cont propriu) asa k nu va lasati speriati de toate regulile din program. Am o gramada de prieteni pe aici la scoala, toti sunt super marfa...oameni de treaba...de incredere, si de culoare si din Mexico. Avem 2 barci si am mers super des la pescuit, sau sa facem kneebording sau waterski, distractie la max. Intradevar, este destul de greu sa stai departe de casa 1 an de zile, toti prietenii si familia de acasa iti duc dorul, insa dak esti puternic si daca te simti bine aici...cu familia, cu cei din jur...e ok! Stand aici un an, vezi si traiesti cu adevarat toate traditiile pe care America le are...si obieciurile respective, cum ar fi Halloween unde am fost la o petrecere la care au mai fost inca vreo 100 de exchange students din toata lumea; Thanksgiving day la fel de misto, traditional mancare muuuulta, veselie, ca si la Craciun de altfel! Ce sa va mai spun...sfatul meu...este dak vreti o experinta inedita, merita!  

Salutari din Finlanda! Ma asteptam ca lucrurile sa fie mult mai diferite aici decat in Romania, dar cred ca daca m-am adaptat destul de repede la schimbari, probabil nu sunt atat de mari. E o tara care merita vazuta ca turist, dar cred ca traiesti mai din plin experienta ca exchange student. Finlandezii sunt, intr-adevar reci, in sensul ca pastreaza o oarecare distanta, dar pe de alta parte, odata ce ii cunosti, sunt chiar mai prietenosi decat romanii.
Kuhmoinen are cam 3000 de locuitori, majoritatea cu varste inaintate. Scoala are cam 100 de elevi. Aici n-a mai fost nimeni ca student exchange, asa ca evident ca la inceput eram privita ca un fenomen. Acum mi-am facut foarte multi prieteni si pot spune ca am trecut cu bine si de acea faza. Editorul ziarului local insista sa imi ia un interviu, iar toti care ma cunosc sunt curiosi sa afle cum e Romania, cum e limba, cum ma simt aici. Sunt intr-o clasa cu 8 baieti, care se enerveaza ca ma descurc mai bine decat ei la cursuri. In rest, radem mereu unii de altii si ne ajutam in permanenta (mai ales ei pe mine, cu limba).Profesorii sunt de mare ajutor si ei, de aceea mi-am ales cursuri pe care nu credeam niciodata ca o sa le am: Rusa, Suedeza, Chitara, Finlandeza, Matematica (urasc Matematica, dar e destul de usoara aici chiar si pentru mine). Notele sunt mult mai mari decat ma asteptam: 9 la Germana, Suedeza, Engleza, 8 la Matematica, Rusa, Istorie. Acum la scoala suntem ca o mare familie, ne cunoastem cu totii si ne distram de minune. Si daca scoala nu ne ajunge, ne intalnim seara la Nuorisotalo, un loc unde tinerii se joaca si se distreaza.
Familia e draguta, desi la inceput mi-a fost greu sa ma adaptez la stilul lor de viata si la regulile lor. Mi-au aratat foarte multe lucruri si sunt mereu curiosi sa afle despre mine (m-au convins chiar sa le gatesc cozonac). Am inteles ca dupa Craciun o sa raman tot in Kuhmoinen, dar la alta familie.
In rest, sunt fericita ca lucrurile merg bine, dar nu imi vine sa cred ca timpul trece atat de repede si cat de mult m-am schimbat (in bine,sper) de cand sunt aici. N-am sperat ca o sa ma simt aproape ca acasa aici. Sunt recunoscatoare pentru experienta de a fi exchange student si planuiesc sa ma intorc aici cat de curand (mai ales ca acum stiu si limba). Toate cele bune!!  

Hi! My name is Andra and I was an exchange student from Bacau. Am vorbit engleza aici un an intreg incat m-am obisnuit sa vorbesc in engleza ca si cum as vorbi in romana. Pot sa spun ca experienta pe care o ai ca elev de schimb, fie ca e buna, fie ca e rea, e o experienta de viata....poti sa-ti faci o multime de noi prieteni si sa vezi cum e stilul americanilor de viatza, care e total diferit de al nostru. Eu am stat in Stanwood, WA, aproape de Seattle. Cu familia mea am vazut Canada si de asemenea California. Mi-am facut o multime de preteni cu care am sa tin legatura cand am sa fiu in tara si m-am distrat.  

Ai mei au fost aici de Craciun, si impreuna cu familia Andreei Marcu am fost in Orlando si Miami ...a fost super. Mi-au cunoscut familia, s-au placut asa la prima vedere...A fost super...am facut plaja, am fost la Disney, care e mult mai misto ca cel din Paris. A fost nasol la plecare, dar am trecut si peste asta. In rest totul e destul de ok...acum astept sa treaca cele 5 luni pe care le mai am de stat si sa vin acasa, in fine lucrurile sunt destul de acceptabile pe aici, au devenit mai mult decat o simpla obisnuita.  

I'm doing OK, I like my host family, school is going great. I didn't have any challenges yet, just the weather. Always raining. English is going very well, just when I speak to somebody new, they always ask me where am I from. I ask back? How could you know, that I'm from another country? They said my accent is huge:)). I like the program too, I've made a lots of friends, I even met a hungarian family, they are really nice. I will send you a picture of the REI climbing in Seattle , with the outdoor club from our school. It was so cool!  

Totul merge ok., super as putea spune. Am avut un Craciun marfa de tot si chiar nu prea exista cuvinte sa explic ce super a fost. Totul merge f. f. f. bine la scoala. Am o multime de prieteni. Clasele devin din ce in ce mai usoare, numai note maxime si meciuri de volei in fiecare zi. Am ajuns la concluzia ca 24 de ore nu sunt de ajuns pentru mine. As vrea ca ziua sa aiba mai multe ore....ca sa am timp sa fac mai multe. Am primit o groaza de diplome si certificate "national honor roll" si "who's who among american students.  

Scoala la care merg aici in acest orasel de doar 1.500 locuitori se numeste Mooreland High School sau MHS. Desi nu numara mai mult de 350 de elevi (clasele 7-12) este o scoala destul de bine dotata din punct de vedere al laboratoarelor si salilor de sport, asta in comparatie cu cele din Romania . Profesorii sunt foarte intelegatori, astfel ca nici un elev nu prea trece o lectie fara s-o fi inteles. Asta a dus, evident spun eu, la rezulatate foarte bune din partea elevilor MHS, fapt care a asigurat un loc fruntas liceului nostru in topul celor mai bune licee din statul Oklahoma . Chiar acum doua zile, am fost in Oklahoma City , impreuna cu clasa de Engleza (adica toti seniorii din liceu), pentru a vedea piesa de teatru Othello de William Shakespeare. Despre piesa chiar pot spune ca m-a impresionat, in sensul bun al cuvantului, actorii avand o performanta de remarcat. Despre oras, si acesta m-a surprins tot in sensul bun al cuvantului: de la un oras descris ca fiind aglomerat si galagios, poluat si periculos, am descoperit un oras extraordinar de placut, curat, neaglomerat, civilizat si plin de parcuri.
Anyway ... dupa cum spuneam (ca nu stiu ce sa mai bag pe-aici:): Oklahoma e un stat traditional de cowboy si muzica country. Majoritatea colegilor mei seniori, viseaza sa fie fermieri si vacari. Treaba e ca intr-adevar se castiga obscen de mult pentru crescutul animalelor, in special al vacilor...(ca au destule...). Si tot despre colegii mei... sunt niste copii minunati .... cu fumul de ganja in cerebel ca altfel nu se poate. Si nu ca as fi eu prea violent, prea imatur, prea orasean sau mai pe romaneste "bulangiu", ci pentru ca ei sunt niste ipocriti ignoranti, care au ifose de Beverly Hills. Surprinzator este ca (spre uimirea mea deasemenea), peste 60% din liceu (incluzand si clasele de 7-a) fumeaza ganja cum beau eu Sprite sau Pepsi. Dar nu-i nici o problema ca importa multa munca "rusinoasa" din Mexic si dupa aia sar cu gura ca sunt prea multi mexicani si chinezi....
OK ... mancarea aici e "incompatibila", ca sa spun asa, cu gusturile mele, asa ca abia astept sa
mananc ceva mancare romaneasca la intoarcere.
Viata prin oraselele astea de-aici din Oklahoma , e destul de linistita, fiind unul din statele cu o rata scazuta a fenomenului criminal. Vremea e asemanatoare cu ce avem noi prin Romania (avand si ei 4 anotimpuri bine diferentiate) dar totusi cu o tenta predominanta de temperaturi scazute si vanturi reci si uscate.  

Ma simt extraordinar aici. Sunt bine sanatos, iar totul este O.K. Am avut oportunitatea sa calatoresc foarte mult datorita scolii la care merg - Hazelwood Central. Profesorii sunt extraordinari aici; am avut ocazia sa ma inscriu intr-o organizatie de Business si Marketing numita DECA. Pe 16 Februarie am participat la o conferinta (concurs) pe district la care am luat locul 2 . Acum 2 saptamani, am participat la faza pe stat al aceluiasi concurs, care s-a desfasurat la o statiune de lux din S Missouri - Lake of the Ozarks , la un resort de 5 stele. A fost extraordinar si am avut parte de multa distractie. In concluzie sunt multe lucruri de facut pe aici, si foarte multe oportunitati de care poti beneficia.  

La mine e o dimineata ploioasa de duminica si familia mea, nefiind foarte credincioasa, nu da deloc pe la biserica, asa ca ziua de curatenie de ieri am amanat-o pe azi ca ieri ne-a fost lene si casa-i mare rau de tot si ne ia ceva timp. Mie mi-e o lene de nici nu pot sa-mi misc degetele pe tastatura, misto nu? Alaltaieri m-a sunat mama din Romania , mare realizare, nu? Ideea care e? Poate ma considerati nebuna da chiar nu mi-e dor de cei de-acasa. Mi-e tare dor de distractia de acasa ca aici n-ai voie sa faci nimic, legea nu permite, da asta e. Ceilalti ce zic? Le e dor de acasa? Ca eu mai vorbesc cu Alex din Arkansas si zice ca-i e destul de dor. Eu ce am? Sau ce n-am? Probabil ca n-am inima sau ma simt prea bine aici...abia astept luna viitoare sa mergem la Spookie World si in Florida (al 5-lea stat pe care o sa-l vad). La scoala e super bine avand in vedere ca am obiecte grele, iau numai de A si mi-a pus un B la engleza ca n-am talent la desen. Nu pot intelege ce legatura are engleza cu desenul da in fine."Host mom" e ingrozita cand vede ca iau numai note bune si cand a vazut ca m-am ofticat asa de rau ca mi-a pus B a zis ca nu-s sanatoasa,ca ea din 3 copii cat are numai unul a mai invatat cate ceva ca restul 2...acuma incerc sa o influentez si pe sora mica sa invete, eu fiind sora mai mare.
Mai zi-mi si mie ce mai fac ceilalti? Cum o duce Honorius in inghetul ala din Michigan ??? Ca mi-a zis "Host mom" ca e super frig acolo.  

Deja au trecut 3 saptamani de cand am ajuns aici si totul este diferit, incepand de la oameni pana la sistemul educational. Scoala este super. M-am inscris intr-un centru numit "Van Buren Technology Center" in programul "Business Management and Finance". Aici fac primele 3 ore: Business Accounting, Principles of Accounting si Accounting Applications on Computer. Este total diferit de contabilitatea noastra, dar este foarte interesant. Deja m-am inscris in echipa BPA (Business Professionals of America) iar in luna ianuarie am sa particip la diferite concursuri (legate de matematica si contabilitate). Celelalte ore le am la liceu ( Decatur High School ) - American Government, Advanced Mathematics, Honors English. Este o experienta extraordinara si o oportunitate de a cunoaste noi oameni (care in principal nici nu au auzit de Romania) si noi traditii.  

Tot ce pot sa va spun e ca sunt complet adaptat. Am facut si destui prieteni. DA e frumos cand te plimbi pe hol si lumea tipa " Romania , Hey Romania " . Desi numele meu e destul de usor imi place mai mult asa. Cu scoala ma descurc bine , mai putin cu Chimia, dar o sa ma chinui "sa trec". Calculatoare A, Gym B, Math D (pt. ca am suflat la un test). PROFII sunt de treaba mai ales Mr Kania la Chimie. AM fost la CHICAGO si am mers o groaza! A fost frumos! Sambata plec la cascada Niagara si o sa fie frumos iar! Inca va blestem ca am nimerit la o familie foarte buna, dar nu prea am parte de net, mai de loc, dar o sa ma descurc eu la scoala cumva, o si sa nu uit ca nu am voie sa ma plimb prin oras ci sunt limitat la o pateca cu copaci, dar neah, asta e! O si sa nu uit ultima figura care mi-a facut-o aseara .Toata lumea pleca la un meci de fotbal iar eu din cauza ca aveam ceva teme de facut, nu m-au lasat. In rest o duc bine, mi-e cam dor de o ciorba de burta, poate o bere, dar in rest bine.  

Locuiesc in Louisville , Kentucky , un oras care are cam un milion de locuitori. Este destul de mare, si de aceea imi este greu sa-l invat si usor sa ma pierd in el. M-am acomodat cu familia la care stau, care este de fapt doar tatal-gazda impreuna cu cainele si pisica lui. Scoala la care merg este destul de mare, nu stiu exact, cred ca are peste 1500 de elevi. O saptamana am fost la o alta scoala, Trinity, o scoala catolica, dar numai pentru baieti, dar pana la urma m-am intors la scoala initiala, pentru ca mi-a fost greu sa ma acomodez la o scoala noua. Mie nu mi se pare grea scoala, chiar daca majoritatea cursurilor pe care le iau sunt pentru nivel de clasa a 11-a, iar majoritatea lucrurilor pe care le invat nu sunt noi pentru mine. Obiectele pe care le am sunt: Spaniola, Algebra 2, Business Management, Franceza, Istoria Americii, Fizica, Chimie si Engleza. Am incercat sa imi aleg obiecte cat mai asemenatoare cu cele din Romania , pentru ca sa nu-mi fie greu cand ma intorc in tara . Eu sunt in echipa de matematica de la scoala, si din primavara am sa intru in echipa de tenis a scolii. In rest, in timpul liber joc tenis, merg la piscina, sau merg in oras cu prietenii. Exista multe diferente intre America si Romania, de exemplu, nu prea vad oameni mergand pe strada, pentru ca nici trotuare nu prea exista....In general, mie imi este dor de tara, de parinti si de prieteni, dar de acum m-am obisnuit cu America, si astept sa vad cum sarbatoresc ei obiceiurile lor, ca Haloween si Thanksgiving Day. Duminica trecuta a trebuit sa imi modelez un dovleac pentru Halloween, dar inca nu stiu cum petrec ei aceasta zi.  

Imi place foarte mult aici in State. Totul este nou pentru mine si aceasta experienta este ca o provocare pentru mine. Mi-am facut foarte multi prieteni, iar familia mea este cu adevarat deosebita. Va multumesc foarte mult pentru ca mi-ati gasit asa o familie speciala! Ei ma iubesc foarte mult si acum pot sa spun ca sunt o parte din familia lor. La scoala este super, profesorii sunt foarte buni si intelegatori si ma ajuta foarte mult cand nu inteleg anumite lucruri. Deoarece mi-am facut multi prieteni, ma distrez foarte mult si aceasta experienta va ramane mereu in inima mea. Este ciudat sa fiu departe de familia mea dar pentru ca familia pe care o am aici in America este atat de speciala, ma face sa ma simt foarte bine in timpul meu aici. Scoala este diferita ca in Romania si imi place foarte mult.  

Nu stiu cu ce sa incep mai intai, sunt atatea de spus. Este o zi calduroasa de vineri si sunt cu "sora mea cea mica" (de 22 de ani) la colegiul unde invata. Sunt foarte impresionata de ce vad aici. Colegiul e pur si simplu minunat si super-mare. Are cam 100 de cladiri, fiecare cu cate o parcare imensa, magazine in interiorul campusului, restaurante. Pot sa spun ca imi place la nebunie. Am fost cu ea la prima ora (profesorul ne-a servit cu prajituri pentru ca este Halloween astazi). Acum sunt la biblioteca si m-am gadit sa va scriu cate ceva despre experientele mele aici. Mai tarziu ne deghizam fiecare pentru Halloween si ne ducem in vizita la diferiti prieteni. Abia astept. Weekendul asta se pare ca este la fel de incarcat ca si celelalte doua petrecute in noua mea familie. O sa ne ducem undeva la munte si sunt sigura ca o sa fie foarte frumos. Cu scoala este mai mult decat bine. Ma duc la scoala de placere, imi place foarte mult, am note foarte bune..., sunt deja considerata un geniu. Mi-am perfectionat engleza si spaniola in acelasi timp, pentru ca am si multi colegi mexicani. Sunt in echipa de "softball" a liceului (m-am transferat de la baschet la softball, am vrut sa incerc ceva nou si pot sa spun ca imi place... totusi cred co o sa joc si baschet). Pentru mine, fiecare zi aici este speciala, mereu invat cate ceva nou si interesant. E o experienta unica. Va multumesc pentru tot, ma simt foarte bine, exact ca intr-o familie. O sa va mai scriu, salutari tuturor.  

Sunt asa de ocupat ca in timpul saptamanii abia am vreme sa imi verific mailurile. Scoala o am pana la ora 2:35 si dupa aceea ma duc la antrenament pana la vreo 5. M-am apucat de atletism (track). Dupa ce vin de la antrenament trebuie sa invat, daca nu adorm. Mi se pare foarte interesanta viata aceasta de student strain la schimb, cum ar veni in traducere libera (chiar, voi cum traducetzi foreign exchange student?). Aici in orashul meu toate grupurile de prietenii sunt formate de cand a inceput scoala. Sa te inrolezi in ele nu este greu, dar mai greu ii sa le alegi sau sa te aleaga ele pe tine. Aici, ca sa fii student din alta parte, neaparat inseamna ca eshti geniu sau cam asa ceva. Si ceea ce am descoperit este ca orashele mici si medii devin plicticoase de la o vreme. Eu zic ca intr-un fel am nimerit intr-o zona buna. Regiunea asta in care sunt eu ( Hamilton county) este printre primele 10 Cele Mai Bogate Regiuni din State. Cu familia ma inteleg foarte bine, am devenit foarte buni prieteni, avem o relatzie stransa. Ce sa mai spun? America este faina, dar sincer sa fiu, acuma ca am trait aici, ar fi printre ultimele locuri in care ash veni sa traiesc. Oricum, nicaieri nu-i ca si acasa. Cand am inceput sa scriu mailul asta, am inceput sa-l scriu in engleza, deci experientza asta chiar ma afecteaza. La scoala este bine, lucrurile merg perfect. Am doar nishte probleme cu US History (sunt probleme minore pt ca urasc istoria ca materie - dar se rezolva). Sigurul lucru care nu-mi place este ca orashele de marime medie, ca acesta, nu au transport in comun, deci nu pot sa ma prea deplasez.  

Totul a inceput acum aproximativ opt luni. Era o zi de sambata. M-am trezit dimineata devreme si am inceput sa caut in arhiva de ziare a tatalui meu. Aveam sa realizez cateva ore mai tarziu ca acea zi imi va schimba viata. De cand am fost mic copil, mi-am dorit sa vizitez Statele Unite ca sa "gust" adevaratea libertate. Din totdeauna am visat sa fiu alaturi de "Statuia Libertatii", dar stiam ca acest lucru nu se va realiza foarte curand in viata mea. Credeam ca cer prea mult. Dar aceea zi mi-a schimbat viata. "Elevii romani pot invata un an intr-un liceu public din Statele Unite". Din acel moment aveam sa realizez ca acel neinsemnat articol pentru multi, dar foarte important pentru mine avea sa-mi schimbe viata, sa ma ajute sa-mi implinesc un vis pe care nu cu mult timp inainte il consideram imposibil de realizat. Si iata, acum, cu ajutorul echipei IEC sunt in Statele Unite. Aici in Statele Unite cred ca am realizat ca este exact cum am visat. Persoanele din jur sunt foarte prietenoase si foarte deschise. Primul meu contact cu Statele a fost familia mea (host family). Shelley (actualmente divortata) este o profesoara foarte sociabila si cu un adevarat simt al umorului. Chris (my host brother) are 15 ani si este un adevart prieten pentru mine. Momentan este un excelent pianist si face balet la Academia Americana de Balet. Sotul Rich, desi este divortat de Shelley, ne viziteza foarte des si momentan este Judecator intr-un oras din apropiere Probabil cele mai placute momente le petrec impreuna cu familia vizitand noi locuri din Statele Unite (Statue of Liberty, Empire State Building ,China Town, Little Italy, etc.). Acum sunt de sase luni in Statele Unite si pot sa spun ca am avut parte de o experienta de care imi voi aminti pentru restul vietii mele si pentru aceasta vreau sa-I multumesc lui Dumenezeu, familiei mele din Romania (tatal meu, mama mea, sora mea Anca), pentru suportul oferit la nevoie, familiei din Statele Unite (Shelley si Rich Chris) si nu in ultimul rand echipei IEC care mi-a deschis calea catre un nou viitor si o noua experienta.  

Eu sunt bine si chiar imi place aici, am inceput sa-mi fac prieteni si toata lumea e foarte de treaba si prietenoasa. Cu colegii ma inteleg foarte bine, mai ales cu o colega a mea care este din Cehia. Am realizat ca engleza mea s-a imbunatatit mult si ma bucura lucrul asta, am inceput sa ma acomodez cu locul asta si ma simt chiar bine aici....la scola e bine ...numai ca avem cam multe teme, dar in rest e ok....profesorii sunt de treaba si se ocupa de noi.  

A trecut aproape o luna de cand a inceput scoala aici shi o luna de cand am ajuns aici. Ce pot sa zic? Imi place foarte mult mai ales ca in sfarshit, acum aproximativ trei saptamani, mi-am schimbat familia. Acum pot sa zic ca o sa am cu adevarat un an frumos si plin de experiente noi alaturi de noua familie, noii prieteni shi chiar noii profesori. Oamenii de aici stiu sa trateze un strain shi in nici un caz nu il trateaza cu indiferenta...din contra-ca unul de-al lor. Am avut parte primele saptamani de niste momente neplacute dar acum sunt sigura ca nu or sa se mai repete si cine stie? poate chiar o sa ma intorc la colegiu aici. Cred ca v-ati dat seama ca ma simt intr-adevar bine cu toate ca mai am momente cand imi este foarte dor de tara, de familie...dar de fiecare data stiu cum sa trec peste aceste momente.  

Hello!!...ma bucur sa va ''aud''!!...eu una ma simt SUPER. Familia la care stau e super si nu am avut nici o problema...inca.... Avem activitati in familie aproape in fiecare weekend, de distractie...invatand din fiecare experienta cate ceva...Am fost: haiking, booling, voley(meciuri), plimbat cu barca pe rau, petreceri, discoteca si altele. La scoala totul e O.K. ...e mult mai usoara decat cea din RO...profesorii sunt super (nici nu se compara cu multi de ai nostrii, care se considera buni)...dar de invatat inveti de mii de ori mai mult(de exemplu, la ora de engleza ne-a cerut sa citim 700 de pagini pe trimestrul acesta ...sunt in cea mai buna clasa din liceu) .Engleza mea sa inbunatatit mult si sunt in clasa cu juniori americani...SI FAC FATA!...  

Desi Van Buren este un orasel destul de mic, pot sa spun ca inca nu m-am plictisit aici. Cu familia gazda ma inteleg super-bine, chiar mai bine decat cu propria mea familie. Chiar daca au trecut mai bine de trei luni de cand sunt aici, inca nu simt acel dor de casa de care multi pomenesc. M-am acomodat repede cu modelul de viata american si am inceput chiar sa invat cate ceva din cultura lor. Am vizitat, impreuna cu "my host family", o gramada de lucruri interesante in superbul oras St. Louis (cum ar fi: Gateway Arch si muzeul de sub arc, Union Station, Science Center, the Zoo si nu stiu mai cate ca nu prea imi aduc aminte). Saptamana viitoare voi merge la..., cred ca "Six Flags" ii zice - e un parc de distractie tot in St.Louis. De-abia astept!!! Tocmai am primit rezultatele la testul national, ACT ii zice, pe baza caruia ma vor admite mai departe in colegiu. Nu prea sunt incantat de isprava pe care am facut-o (doar 22 puncte), da sper ca va merge pentru Universitatea din Rolla. Sunt curios daca aveti alte programe prin care imi pot continua studiile aici si as vrea sa-mi trimiteti cateva detalii.  

I just wanted to say thank you for everything. Maybe you don't realize, but you have changed my life. I am doing really great now in College. I am a straight "A" student. Thanksgiving is in a month, I know, but I decided to thank you now. I just wanted to let you all know that I will be grateful for the rest of my life. I had a dream and you helped me realize it.  

Eu am inceput scoala aici de mai bine de 3 luni. Mi se pare usor la scoala, mai ales la trigonometrie. Cu familia de aici ma inteleg destul de bine, mai ales cu fata lor pentru ca este de aproape aceeasi varsta cu mine. La scoala incet, incet imi fac prieteni. Oamenii de aici sunt prietenosi si ma inteleg bine cu majoritatea. Singura problema e ca nu ma prea pot obisnui cu orasul. Am venit dintr-un oras mare cu sute de mii de locuitori intr-un oras destul de mic. Am crezut ca ma voi obisnui cu
timpul dar pana acum nu am reusit. Acest lucru nu ma deranjeaza foarte mult avand in vedere ca ma inteleg destul de bine cu toti...
Cu engleza e bine. Nu am probleme. Ii inteleg si ma inteleg cand vorbesc cu ei. Nu stiu ce altceva as mai putea sa zic. Acum astept Thanksgiving si apoi sarbatorile de iarna. Sunt nerabdatoare sa vad cum sarbatoresc Craciunul aici!  

Aici lucrurile stau mai bine decat ma asteptam. Familia e grozava, ma simt foarte bine la ei. La scoala a fost mai greu la inceput dar m-am adaptat si am reusit sa-mi fac cativa prieteni.

Nu regret ca sunt aici, e o experienta minunata. Va multumesc!  

Pentru o persoana nascuta si crescuta intr-un oras din Romania , a te trezi in fiecare dimineata in S.U.A. este un miracol, dincolo de orice cliseu. Perceptiile mele despre America au fost total gresite. N-as fi crezut ca oamenii de aici pot avea un comportament atat de asemanator cu cel al romanilor. Cei de aici sunt foarte deschisi catre nou si foarte curiosi in legatura cu Romania , pentru ca putine informatii despre tara noastra trec oceanul. De cand am coborat din avion si pana acum, am ras intr-una. Atat parintii mei gazda cat si colegii au un simt al umorului debordant pe care inainte il intalneam numai in comediile americane. Scoala e diferita dar diferenta nu inseamna neaparat ceva rau. Am avut si am noroc de niste profesori competenti care ma ajuta sa ma integrez in colectiv si sa fac fata limbii straine. Nu stiu daca m-am indoit vreodata ca venirea mea aici e cu adevarat un pas catre independenta si maturitate; probabil ca da. Totusi, gandul la ziua in care am vazut articolul in ziar despre programul "An academic intr-un liceu public din S.U.A." ma face sa zambesc de fiecare data.

Multumesc parintilor mei pentru ca mi-au oferit posibilitatea de a veni aici si multumesc organizatiei I.E.C. pentru ca mi-au gasit familia tipica de americani primitori care sa ma faca sa ma simt ca acasa.  

Cu ceva timp in urma, inainte sa plec de acasa, multa lume mi-a spus ca o sa-mi fie greu acolo singura.ca danezii sunt foarte reci, ca toti nordicii, de altfel.Dar de dum am ajuns aici am vazut exact contrariul: danezii nu sunt deloc reci, ci din contra sunt foarte primitori si draguti.

Familia la care locuiesc e formata din sapte membri: tata Kim, mama Birgitte, fiicele lor AnneMette (16) si Marlene (14), un catel Pelle si doua pisici (Ole si Mille). Toti sunt mai mult decat foarte draguti si amabili.(Ole e preferatul meu pentru ca e foarte rasfatat.).

A doua zi (dupa ce am ajuns aici) am mers cu "taty" si "mamy" la scoala.doar ca sa o vad si sa vorbim cu profesoara care se ocupa de mine.Si trebuie sa spun ca nici nu-mi inchipuiam ca e asa cum e.adica e super! Exact ca in filme. Desi pare neterminata (inauntru), toate clasele sunt 'echipate' ultra-modern.

In timpul zilei (se invata numai dimineata) noi, elevii avem doua pauze mari (de la 9.40 pana la 10.00 si de la 11.35 pana la 12.05), timp in care mergem in sala de mese pentru a lua o gustare sau doar pentru a sta de vorba.

Profesorii sunt la fel de draguti ca si familia (si de altfel ca toate persoanele cu care am intrat in contact). Doar ca trebuie sa predea in daneza.dar unii dintre ei mi-au explicat cam cum e cu materia, iar la mate, de exemplu, dupa ce termina de predat, profesoara vine langa mine si imi explica lectia in engleza.si ne apucam de exercitii. Dar si colegii sunt foarte draguti. Cand am ajuns aici, scoala incepuse cu o luna in urma, dar nu m-au privit ciudat, de parca as fi fost picata din luna. mai ales ca am schimbat clasa. la inceput am fost in anul doi (cu persoane de varsta mea si mai mari), iar acum sunt in anul trei (cu persoane de 18-19 ani). pentru ca aici materia se parcurge putin mai incet (dar mai profund).

Nu sunt eu nici prima, nici ultima 'exchange student' care vine la Haderslev Katedralskole.poate sunt doar prima din Romania. Asa ca au si ei un program destul de bine pus la punct pentru noi. De doua ori pe saptamana (timp de zece saptamani) mergem la un centru special de invatare a limbii daneze (eu si ceilalti studenti exchange din toata lumea: Canada , SUA, Mexic , Chile , Germania , Hong-Cong , Kenya .), iar la scoala auzim aproape numai daneza. asa ca vrem, nu vrem, tot o sa invatam!

Iar acasa, binenteles ca nu stam degeaba, pe mine, cel putin, ma ajuta si "mamica" mea.cam o data pe zi sau o data la doua zile avem lectii de daneza si am inceput sa vorbim deja!  

Lunea si vinerea am cate 2 ore la biblioteca in care imprumut carti si supraveghez. Asta e pe baza de voluntariat. Suntem cativa elevi si un profesor care ne ocupam de biblioteca si acoperim programul unei saptamani. Si cum lunea si vinerea aveam ore libere pentru ca am renuntat la atelier si picture, m-am gandit ca ar fi o idee buna sa ajut aici. Oricum cred ca imi foloseste. Si este si foarte simplu. Tot ce am de facut este sa citesc codul de bare al cartii, care se face automat. Acum miercuri este ziua nationala a Austriei si avem liber. Saptamana viitoare sunt iar ceva sarbatori religioase si mai avem 3 zile libere. Iar intre 2-3 zile libere mai avem cate o teza. Am avut deja una la engleza si vineri mai am la matematica. In rest extemporale. Am avut vineri unul la fizica. A fost in regula, zic eu, ramane sa vad si rezultatul. Problema este ca la fiecare extemporal, fie el de matematica, chimie sau fizica primim teorie si asta inca merge destul de greu. Cu limba ma descurc destul de bine, dar in fiecare zi apare cate o problema noua de gramatica si in general nu sunt simple. Oricum este un progres. Si am progresat si la franceza. De fapt, eu n-am studiat-o niciodata dar am prins cate ceva din zbor si aici ma descurc chiar bine, in special la vorbit. Iar la extemporal am luat, hazliu, unul dintre cele mai mari punctaje din clasa. Oricum imi dau seama ce avantaj e ca romana provine din latina.  

Ceea ce-mi place la americanii astia e ca 80% din oamenii ce i-am intalnit sunt tare draguti si binevoitori. De exemplu la telescaune pe partie, unde de obicei e destul de stresant, daca inaintai prea mult, iti ziceau frumos sa mergi inapoi iar tu puteai glumi cu ei. Imi place ca ei n-au o asemenea lipsa de respect pentru tineri ca-n Romania . Adica un tanar poate vorbi foarte detasat cu o persoana mai in varsta. Ceea ce e misto ca nu iti da senzatia ca esti doar un copil, si nu iti creaza acea sfiala fata de un adult.

Ei si ce sa mai zic? Peste 2 saptamani va fi Thankgiving in 24 cred, cu scoala e ok, n-am de ce ma plang, sunt super bine.  

Viata mea aici e in continuare super palpitanta si incerc sa traiesc fiecare clipa din plin, sa invat cate ceva din toate si sa deschid ochii bine sa le vad pe toate. Desi o sa ziceti ca e imposibil, programul meu a devenit si mai incarcat!!! Pe langa ca am in fiecare zi scoala si apoi clubul de tenis si ajung la 8 seara acasa, acum mai am si intalniri pentru concursul de engleza care va fi peste o saptamana. Trebuie sa ma apuc serios sa ma pregatesc de discursuri si de examene. Cu japoneza ma descurc din ce in ce mai bine, pe zi ce trece e tot mai bine. Asta e logic si nu are rost sa dau mai multe detalii. Formidabil e ca si cu engleza si germana e mai bine. Adica avand profi nativi la ambele, era si cazul.
Englezoaica, adica profa de engleza nu m-a crezut cand i-am zis ca limba mea oficiala nu e tot engleza !! looiii!!!
Saptamana trecuta a fost festivalul Universitatii Yokohama, unde e si sora mea gazda si prietena mea japoneza care a fost nascuta in Romania . Asa ca bineinteles m-am dus. Imi zicea Nagisa (host sis) inainte ca universitatea ei e foarte mica. Banuiesc ca stiti ce urmeaza. Universitatea ei foarte mica, se intinde pe nush cati zeci de kilometrii si are numa vreo 20 de cladiri :))) si mai e si veche de nush cate sute de ani. Festivalul in sine a fost de asemenea extraordinar. Nagisa a participat la ceva dans hip hop si chestii de genu. Ma gandeam ca o sa ma plictisesc de mor avand in vedere ca acest gen nu se incadreaza in gusturile mele. Dar spre marea mea surprindere, cand i-am vaut cat de fain au dansat si cat de buni erau toti, chiar mi-a placut la nebunie. Apoi si restul activitatilor au fost extraordinare dar nu am acum timp sa le descriu pe toate. Pe zi ce trece ma indragostesc tot mai tare de Japonia, dar asta nu inseamna ca nu mi-e dor de acasa.

Fain ca aveti greva desi eu cred ca nu stiu ce as face sa nu fie aici scoala..., aici nu exista greva sau proteste, numa chinezii mai protesteaza o data la 10 ani ca nush ce japonez a facut nush ce, da nu e nimic serios. De exemplu, acum au protestat ca prim ministrul japonez s-a dus sa se roage intr-un templu chinezesc..., nimicuri si au si uitat a doua zi de eveniment, dar sa faca greva la scoala..., ar fi ceva imposibil.  

Hello, sunt foarte bine, ma bucur de ultimele zile de vacanta. Sunt in Santa Rosa , Down South, e frumos. Thanksgiving a fost foarte interesant pentru mine. Desi sunt ocupata mereu, stiu cine m-a ajutat si ma gandesc mereu la cei de departe! Scoala merge foarte bine, m-au surprins cu "premierea" lor de la sfarsitul "first quarter", la care am primit un "certificate of achievments", nu ma asteptam dar a fost dragut.

Am emotii pentru viitori students exchange. I know they will have a blast, it is a great experience, but it is not easy at all! Keep in touch, my favourite team!  

Salutari din Kentucky,
Aici pentru mine totul merge foarte bine. Cu scoala, desi am cursuri Honors si AP (nivel de colegiu) ma descurc foarte bine si sunt pe lista First Honor Role (elevi cu media peste 95%). Familia gazda s-a dovedit a fi perfecta pentru mine pentru ca sunt niste oameni super si imi face placere sa locuiesc cu ei. Pot spune ca acest program a avut un impact foarte pozitiv pentru mine si ma bucur ca am facut aceasta decizie sa vin aici pentru un an. Mi-am facut multi prieteni si nu am avut probleme cu adaptarea in comunitate pentru ca toti sunt foarte prietenosi si de treaba. Acum ma bucur de mini-vacanta de Thanksgiving pe care o am (nu la toate liceele din state exista asa ceva) si luni ma pregatesc sa incep scoala din nou.  

The school is going quite well. I`ve still got sometimes problems, but I think I can handle them. I think this is a great experience, and a good way to learn how things are working here, how people proceed in a different culture, and last but not least, to learn English. I`ve seen that the most of the exchange students in Bismarck area are from Asia, Germany and South America.  

Ne-am intors dupa calatoria noastra in SUA si m-am gandit sa va scriu cateva randuri. Sa stiti ca l-am gasit foarte bine pe Horatiu, optimist, putin schimbat (in bine), mai responsabil si cu o alta viziune asupra lucrurilor. Familia la care locuieste este o familie deosebita, niste oameni foarte calzi, deschisi si foarte receptivi la doleantele copiilor. Conditiile de cazare sunt destul de "aglomerate", dar ei se simt destul de bine impreuna iar noi nu am mai acentuat pe acest aspect. Horatiu se intelege foarte bine cu baiatul cel mare al gazdei care este in clasa a 12, iar cu amandoi copii este coleg la sport. Noi suntem foarte impacati sufleteste ca am fost sa vedem ce este exact acolo, mai ales ca dupa cum Horatiu nu prea ne povestea, nu stiam situatia exacta.
In una din zile am vizitat scoala, ne-am intilnit cu directorul care ne-a vorbit foarte frumos de Horatiu si cu profesoara de matematica care era incantata ca-l are ca si elev. Acest lucru ne-a incantat si pe noi, nu numai pe Horatiu. In acea zi am participat si la un meci de baschet ,unde am vazut conditii adevarate de sport in scoala.  

Beneficiez de sansa de a fi exchange student in Austria. E o experienta inedita. Pana acum am facut cunostinta cu oameni si locuri pe care doar in carti sau la televizor le intalnisem. Este lume care ma intreaba cum am ajuns sa fiu exchange student si atunci eu povestesc despre IEC si despre examenele pe care le-am avut. Asta am facut si cand am ajuns la familia din care fac acum parte, familia mea gazda. Sunt niste persoane minunate, intelegatoare, rabdatoare si dornice sa afle cat mai multe despre cultura din tara mea. Purtam deseori discutii din lumea politica, a satului traditional romanesc si chiar din lumea religioasa. La scoala mi-am facut prieteni atat printre colegi cat si printre profesori. Sunt bucuroasa cand reusesc sa iau o nota mare, atata doar ca notele nu se compara inca cu cele din Romania. La limba germana mai am putin de lucrat, insa in rest totul este bine.  

Daca povestesc ce e pe aici, cred ca e mai mult decat ceva frumos, e exceptional. Asa, pentru inceput vreau sa va spun ca e complet diferit de ceea ce ma asteptam eu. Credeam ca o sa dau peste oameni morocanosi si infumurati cu care nu o sa pot schimba nici doua vorbe. Ei, spre norocul meu nu sunt asa. Am parte de o familie foarte dragutza, de niste colegi cu care ma inteleg super si nu in ultimul rand de profesori "de treba". Ceea ce m-a surprins cel mai mult la scoala este ca materia e de o mie de ori mai usoara decat in Romania. Ceea ce am facut in clasa a 9 sau poate chiar a 8-a fac in clasa a 11-a. Dar, poate ca e mai bine asa pentru ca in felul acesta invat mai usor notiunile in germana. Profesorii sunt mai degraba elevi care stiu putin mai mult decat ceilalti din clasa. Ma bucura faptul ca fiecare profesor stie sa se coboare la nivelul fiecarui elev si sa-i explice ce nu a inteles. Am observat ca in felul acesta domnia sa elevul e mai atent la ce se intampla in timpul orei si nu prea are timp sa doarma. Pana acum nu am avut parte de nici o ora monotona... Acum sa va povestesc putin despre familia mea gazda...E super..."Tatal" e tobosar si cam in fiecare zi iau lectii de tobe. Imi face placere. Cu "mama" merg in fiecare sfarsit de sapt sa ma plimb si sa vad frumusetile landului Hanovra. In timpul saptamanii mai mergem si la cumparaturi. Aaaa....si sa nu uit. In fiecare miercuri si vineri avem cate o ora de aqua fitness, pentru sanatate. Cu "fratele" ma inteleg deasemenea foarte bine. Il cam stresez din cand in cand dar nu se supara prea tare...sunt dimineti in care incepem amandoi la aceeasi ora si mergem impreuna la scoala... Eeeehh...eu cred ca v-am povestit in mare cam ce se intampla pe aici...oricum, vreau sa va zic ca eu abia acum mi-am dat seama ce inseamna sa iei contact cu o societate mai dezvoltata decat cea in care traiai. E complet nou...si trebuie sa te adaptezi repede pentru ca o sa-ti faca bine pe viitor. Parerea mea... Acum pot spune ca am terminat cam tot ce aveam de zis,asa ca va doresc toate cele bune si o sa va mai scriu sa va zic cam cum e viata p aici. Tschüs, MARIA P.S.: Pot vorbi destul de bine in germana si inteleg cam tot ce vorbesc ceilalti (si sa nu uitati ca am facut doar un anisor germana).  

Pana acum nu am intampinat nici o problema cu familia gazda, sunt foarte deschisi spre chestii noi si poti discuta cu ei orice. Planuiesc sa aplic pentru facultate in SUA. M-am interesat la scoala de testele necesare (SAT si ACT) si urmeaza sa le dau pana la sfarsitul programului. Mi-am facut foarte repede prieteni in liceu, unii sunt americani, altii sunt elevi de schimb(Germania, Norvegia, Uzbekistan si Costa Rica). Va multumesc pentru sansa acordata. Toate cele bune.  

Hi, Believe it or not it's easier for me now to write in English than Romanian. I guess it's in my blood. Anyway, I'm writing to say I'm already home and to thank you and IEC for a great year. I had a great host mom that is coming to visit us in August for two weeks. I gained great friends and a neat experience. I've been to New York (where I saw and met Julia Roberts and Bradley Cooper on broadway), to Florida, to Washington DC and almost all over Virginia. It's been a cool year and I had a nice school experience. My school was 80% black and it's been wonderful. I understood that the African-American community is so full of life and opinions and thay are so smart. I had a lot to learn from them. Overall my year has been really close to perfect and I say thank you for contributing to it.  

Cu Diana vorbim aproape zilnic , este incantata de tot ce "ofera" America; s-a acomodat cu familia Marthei, a facut cunostinta si cu vecinii din jurul familiei gazda. In general este bine. Asteapta cu nerabdare sa inceapa scoala ( ii plac la " nebunie " dotarile pe care le are ), cauta sa-si achizitioneze un laptop pentru a comunica mai usor.  

Buna ziua. Va scriu sa va informez cum o mai duc pe aici.Probabil sunteti informat de reprezentantii locali dar sa va zic eu mai multe. Acum am terminat "sfertul" de semestru si e foarte bine. Mediile sunt destul de mari. Cam A pe linie (99-chimie, 100-mate, 99-chineza, 93-engleza si perfect attendance. In rest am prieteni dar nu pot sa socializez in afara scolii pentru ca nu am voie sa conduc (am incercat ceva negocieri cu reprezentantul local dar...nu) si stau cam departe de zona mai aglomerata a orasului. Probleme cu my guardian nu am chiar deloc. E o batranica dulce. Singurul inconvenient e ca...eu am 17...dumneaei 70..., nu avem aceleasi idei referitoare la distractie:). Nu au fost interferente scoala - distractie chiar deloc. In rest nu stiu ce sa va mai zic. Am dat PSAT acum si am facut zic eu foarte bine si ma pregatesc pentru SAT pentru primavara.  

Nu am crezut o clipa ca Idaho imi va oferi atat de multe lucruri sa vad si sa testez. In curand se va deschide sezonul de schi si va fi super. La scoala e ok, e usor, ma descurc, am numai "A". In paralel invat si spaniola pentru ca, mai nou, am descoperit ca in Idaho, de fapt prima limba (neoficial) e spaniola. E super....
Cu colegiu ma schimb dupa vant. Am mai adaugat pe lista mea San Francisco, Chicago, Detroit si NY...ma gandeam si la San Diego, dar nu e chiar genul meu de oras in sensul climei, obisnuita ca la Braila, iarna sa bata crivatul si vara sa fie sufocant de cald....San Francisco e "cam" perfect. San Diego e mereu caldut si imi place sa fie cald, dar nu mereu.  

Trebuie sa va spun ca sunt deja de o luna de zile la familia gazda, lucrurile decurg foarte bine. Parintii sunt foarte prietenosi, deschisi si intelegatori iar cu copii ma intzeleg foarte bine. Singura problema sunt pisicile...sunt prea multe.
La scoala merge si acolo foarte bine, m-am imprietenit cu majoretele... singura materie la care am B e American Government ..in rest am numai A+ sau A
Sunt foarte incantata ca sunt clasa a 12-a aici...si o sa am ocazia sa primesc o diploma.
Nu stiu ce sa va ma spun. Vroiam doar sa va spun ca sunt bine si foarte multumita.  

Totul e foarte bine aici in Terre Haute. Din prima zi toata lumea a fost foarte prietenoasa si ajutatoare, mai ales ca nu intelegeam decat ce zicea Alyce, host-mum-ul meu, care se straduieste sa vorbeasca corect. In rest trebuia sa intreb o data, de doua, de trei ori ca sa inteleg ce vorbeau cu mine. Cei de la scoala m-au ajutat de asemenea foarte mult, in a doua zi dupa ce am ajuns aici am fost sa ma inscriu si consilierul de acolo m-a ajutat sa imi aleg cursurile astfel incat sa primesc si diploma.

Mi-a aratat scoala, care este total diferita de scolile cu care eram eu obisnuit si de asemenea m-a introdus antrenorului echipei de fotbal a scolii. La antrenamente am cunoscut o gramada de lume,cu care majoritatea acum sunt prieten. Antrenorul a fost de asemenea foarte rabdator cu mine, imi explica de trei ori in engleza si spaniola ce voia de la mine, pana intelegeam. La doua saptamani dupa ce am venit eu, a ajuns si fratele meu pentru un an, Robert. Imediat ne-am dat seama ca avem foarte multe lucruri in comun, inclusiv inaltimea si greutatea, asa ca nu a fost prea greu sa ne intram in rolul de frati. Scoala a inceput in forta din prima zi si desi eram la inceput speriat de schimbari si nu prea intelegeam cum functioneaza sistemul lor, cei din echipa de fotbal si nu numai mi-au aratat tot ce trebuia sa stiu. Pot sa ma laud ca m-am adaptat foarte repede cu toate schimbarile si dupa putin timp dupa ce am ajuns aici deja eram tratat ca un american, nu ca un "exchange student from Romania". Bineinteles ca m-au intrebat tot felul de lucruri pe care le vazusera ei in filme, gen "ai vazut vreodata vampiri?" sau "in Romania se vorbeste engleza?", dar am incercat sa nu rad si le-am schimbat parerea despre tara noastra.

Fiind o scoala relativ mica, acum cunosc aproape pe toata lumea si incep sa nu ma mai simt in plus. In fiecare week-end cineva ma invita undeva si de fiecare data ma distrez, desi si distractia e diferita de cea de acasa. La inceput era plictiseala mare pentru ca singur nu aveam ce sa fac, dar acum totul e mult mai palpitant. Am si calatorit cu noua mea familie, am fost la Chicago de Labor Day si apoi la plaja pe malul lacului Michigan. In Chicago am vazut tot ce era de vazut, inclusiv cartierele pline de imigranti, care aratau ca in filme. In Indiana am calatorit cu echipa de fotbal, cand aveam meciuri in deplasare, dar nu mi s-a parut nimic interesant, doar lanuri de porumb peste tot.  

Dintre destinatii

"Am petrecut un an extraordinar in Olanda, a fost foarte util si educativ. Va multumesc pentru program." Madalina Mena Rus din Bistrita Nasaud, eleva in anul scolar 2008 - 2009 la Alkmaar High School, Alkmaar, Olanda. Prin intermediul limbii engleze, care este cunoscuta de majoritatea olandezilor, elevii vor invata limba olandeza, ajungand ca la sfarsitul anului scolar, fiecare participant in program sa devina fluent in aceasta limba. Criterii de eligibilitate: Elevii trebui...

Descrierea scolii